Filosofia securitatii personale pe internet
Singura masura a sigurantei pe internet este ambiguitatea. Tinta despre care nu se pot face nici un fel de afirmatii cu o probabilitate mai buna de-a fi adevarate decat 50% se gaseste in siguranta absoluta, in timp ce tinta despre care se poate stabili adevarul ori falsitatea oricarei afirmatii posibile cu acuratete de 100% e perfect vulnerabila.
Prima aplicate practica a acestei notiuni e ca cea mai sigura metoda de-a securiza un calculator in raport cu internetul este si foarte simpla : taiati cablul de retea. A doua aplicatie este ca ambiguitatea e cea mai importanta calitate a unui sistem sigur. Sa examinam problema cu un exemplu : daca luam o masina legata la internet care ruleaza o distributie de Linux anumita, in general va raspunde oricui intreaba ca da, ruleaza savoarea X versiunea Y subversiunea Y'.
Aceasta informatie este importanta pentru prezumabilul atacator, pentru ca in general atacurile se desfasoara exploatand erori concrete si cunoscute, dar inca nerezolvate din cadrul codului. Intrucat e foarte putin probabil ca o astfel de eroare sa mai existe in pachetele de baza ale kernelului dupa decade de dezvoltare open source - ceea ce inseamna ca zeci daca nu sute de mii de ochi si maini competente au purecat deja miezul (desi e drept ca mai exista din cand in cand surprize), cel mai probabil atacul se va desfasura folosind o vulnerabilitate specifica unei versiuni anumite, sau chiar unei subversiuni anumite. In raport cu aceasta stare de fapt, o masina care nu raspunde nimic este mai sigura decat o masina care isi declara codul, pentru ca tacerea este cel mai ambiguu raspuns dintre toate.
Orice reductie a ambiguitatii creeaza o vulnerabilitate corespunzatoare. Sa luam exemplul utilizatorului mediu, care foloseste internetul in scopurile obisnuite, citit site-uri de stiri si socializare, forumuri/bloguri, cautat diverse scl. Nu este probabil ca un utilizator anumit sa acopere in mod uniform toata paleta cautarilor produse de toata lumea, si in proportii exact medii. Ca atare, in masura in care exista o masina de cautare care serveste toate cautarile lumii, utilizatorul nostru concret ii divulga despre sine un numar de informatii, prin divergenta fata de medie. Spre exemplu, daca utilizatorul cauta case in 32% din cazuri, in timp ce media este 0.3% din cazuri, masina stie ca el se gaseste de 100 de ori mai interesat de case decat media.
Informatiile acestea, agregate si procesate, permit predictii remarcabile. Inchipuiti-va un grafic care arata evolutia preocuparii dumneavoastra pentru case, masini, joburi si fete frumoase ca divergenta fata de medie, si va ganditi ca un ochi de spion, ca spre exemplu al meu, va putea intui cand v-ati gasit chirie, cand v-ati luat masina, de cand aveti prietena si cat ati cautat dupa ea. Daca intuitie se poate numi asa ceva.
Cei mai multi utilizatori ai internetului au impresia ca securitatea lor depinde de pastrarea secreta a anumitor elemente irelevante, precum poza, adresa, scl. Este adevarat ca securitatea lor in ce priveste lumea reala depinde intr-o oarecare masura de protectia acestor date, desi experienta ne arata ca aceste temeri sunt vast exagerate, sansele ca vre-un curajos de retea sa treaca la fapte in afara retelei fiind minime spre nule. Pana la urma, internetului nu-i pasa ce figura aveti sau unde anume locuiti, toate aceste informatii sunt perfect irelevante si absolut incomprehensibile pentru monstru. Tot ce-l intereseaza pe el, pentru ca-i tot ce poate intelege, e sa vada masoare unde si cum anume preocuparile dumneavoastra difera de medie.
Pe baza acestor informatii poate apoi incepe sa va atace. Ce inseamna asta ? Deocamdata doua lucruri. Ca interesele comerciale va vor face oferte care sa ia tot mai bine in calcul, si sa profite cat mai amplu de slabiciunile exploatabile pe care armata de psihologi preocupati de mintea fraierului consumatorului le pot descoperi, si ca interesele administrative, "guvernamentale" vor face cine stie ce tampenii cu aceleasi. In general, prima categorie de atacuri sunt mai eficiente dar au o miza minora, iar a doua sunt foarte ineficiente, chiar daca au in general o miza majora.
Cele doua vor converge fara indoiala inspre un punct de optim mijloc, si in caz ca va intereseaza sa intelegeti de unde vine acest nou nazism, sau ma rog, corporatism etatist care pare ferm dispus si absolut capabil sa preia fraiele "lumii", iata de unde : internetul a creeat posibilitatea acestei sinergii spre mijlocul dintre cele doua cai de atac asupra persoanei, si nici corporatiile nici guvernele n-au de ales mai mult decat apa in jgheab are de ales.
Ramane bineinteles chestiunea ambiguitatii. Care este deja, si devine cu mare repeziciune o calitate, o pricepere si-o abilitate mai importanta pentru supravietuirea fiecarui individ decat oricare alta. Si in caz ca incercati sa intelegeti de ce femeile au asa multa importanta si asa buna performanta in ultima vreme, iata de unde : sunt mai ambigue decat barbatii.
Cum va pare viitorul ?
Monday, 28 December 2009
Daca ar fi sa fac o gluma as da pe post de raspuns un slogan mai de demult: "viitorul suna bine". Chestiunea e insa una extrem de serioasa si ceea ce e si mai important este faptul ca multi nu inteleg impactul actiunilor lor si ceea ce li se poate intampla - cu sau fara voia lor. In principiu pentru a conduce o masina inveti, sustii un examen - dar pe Internet poate intra oricine, oricand.
Monday, 28 December 2009
Este ca-i pervers ?
Monday, 28 December 2009
viitorul, la fel ca si trecutul, e al anonimilor!
Monday, 28 December 2009
@Mircea Pai nu de aceea exista in sociologie "efectul pervers" - si evident nu se refera la ce se gandeste lumea imediat. Insa da, sunt enorm de multe aspecte la care putini se gandesc. Multi sunt fericiti in necunoasterea lor.
Monday, 28 December 2009
@anonimAnonimitatea e de fapt o solutie proasta a problemei, din doua motive.
Primul este ca face interactiunea dificila. Asta e foarte grav, matrixul e perfect dispus sa iti dea orice ca sa renunti la interactiune, chiar si o iluzorie impresie de securitate : interactiunea e singura directie din care si-o poate lua, ocazional, peste bot. Gandeste-te pentru ilustratie cam care-i impactul asupra guvernului Chinei a unui dizident care e "anonim" in sensul ca sta ascuns undeva si nu spune nimanui ca el dizideaza, comparat cu impactul unei persoane care vorbeste cu toata populatia.
Al doilea este ca-i iluzorie. Tu crezi ca pentru spammerul mediu care a compromis un calculator si trimite de-acolo mail conteaza cat de putin care-i identitatea calculatorului respectiv ? Nu conteaza. Functia e tot ce conteaza.
@Loredana Intocmai.
Monday, 28 December 2009
Matricea e mai presus decat cenzura morala a eului.
Monday, 28 December 2009
Viitorul ... pai in loc cu lumina si verdeata unde nici intristarea nici durerea ....
Monday, 28 December 2009
"Cu tăcerea le frigi chelea." (proverb vechi jidovesc din Bîrlad)
Bun post.
Monday, 28 December 2009
@Mikael Eon Pai cam da, ca se gasesc in planuri diferite care nu se intretaie.
@Ionut Amin
@Marius Auzi, imi faci tu mie un joint sa am ce-mi pune-n chapeau acolo sus ?
Monday, 28 December 2009
@Mircea Cu plăcere :-) trimite-mi o poză la excentricdesign[at]gmail[dot]com.
Monday, 28 December 2009
Bun, apăi îți dai seama cum aproape de mi-a pleznit mie o venă în cap când l-am auzit pe individul ăla - să nu mă apuc să îi aplic epitete, că nu termin în noaptea asta -, pe numele lui de bădăran Kaspersky, spunând că viața privată nu are ce căuta pe Internet și suntem obligați să ne dăm cu pașaportul onlain pe saituri mâine poimâine.
Cum s-ar spune, apără-mă doamne de „prieteni”, doar de dușmani mă feresc și singur.
Monday, 28 December 2009
Kaspersky n-o fost niciodata prietenul nimanui. Cu siguranta nu al utilizatorilor de calculatoare.
Omul a construit o aplicatie de pierdut cicluri de procesor, bazata pe faptul ca o alta aplicatie, facuta sa umple spatiul pe disc functioneaza atat de prost, incat controlul asupra masinii blestemate apartine cel mult 50% proprietarului, si in rest aleator, oricui doreste.
Singurul beneficiu net pe care-l aduce "industria" de antivirusi e sa mascheze faptul ca
industriaCraposoft face produse atat de proaste, incat intr-o lume cat de cat sanatoasa era tot managementul la inchisoare si toti tehnicienii la spitalul de nebuni.Monday, 28 December 2009
bun, interesanta teorie, va fi probabil aplicata si la noi, ma gandesc ca pe la case mai mari, deja o fi cat de cat aplicata. pe mine insa nu ma ajuta cu nimic chestia asta, poate daca as obtine locuri de munca de la corporatii ca sa o aplic.
totusi, ma surpinde usurinta cu care poti obtine date pe internet. chestie pe care, eu personal, o consider foarte utila. dau numai doua exemple destul de recente:
primul e ceva in genul, ma suna cineva, numar necunoscut, nu raspund ca sa nu fie cumva fosta sau ceva. totusi, poate sa fie ceva angajator ori altceva. caut numarul, da, volskbank cluj, unitatea din marasti. bun.
al doilea suna cam asa: primesc mesaje diverse cu felicitari pe telefon, acum de sarbatori cu numere necunoscute agendei mele. unele se semneaza, altele nu. bun, iau din cele care se semneaza si le caut nume pe facebook sau hi5. in majoritatea cazurilor am gasit persoanele. ioaaa, asta era... aha, bun! :)
Monday, 28 December 2009
Iaste si ce zici tu, sigur ca da.
Tuesday, 29 December 2009
Nu stiu de unde s-a nascut ideea ca internetul ar fi un spatiu al libertatii. Odata cu nasterea Retelei apare, ce-i drept, un vast spatiu de simulare a libertatii. Toata istoria umanitatii insa e un lung sir de constrangeri, din ce in ce mai sofisticate si mai performante, asumate de oameni cu un singur scop - acela de a putea trai impreuna eliberandu-se totodata de povara celorlalti. Obiectivul e comunitatea si prezervarea ei; pretul platit e ridicarea in paralel a unui intreg esafodaj de iluzii care sa elibereze oamenii de povara reala care o reprezinta unii pentru altii.
Totul a fost construit in jurul mitului identitatii. Dupa caderea lui dumnezeu in dizgratie, identitatea e probabil singurul (si ultimul) mit care ne mai tine in picioare. Eu vad o continuitate perfecta intre dublarea fiecarei nasteri de atribuirea cate unui nume (apoi, a unui certificat de nastere si, in cele din urma, a unui cod numeric personal) si stabilirea unui sistem de coordonate pentru identificarea fiecarui utilizator al retelei (adresa IP si MAC, username si parola, etc). Sigur, nu mai e nevoie sa mergi sa inregistrezi masina de scris la militie, acum poti intra in Retea si cvasi-anonim, pe wireless-ul cafenelei din colt sau al vecinului de apartament. Peste tot lasi insa urme ale trecerii tale, iar urmele au prostul obicei de a ti-o lua intotdeauna inainte. De ce fugim anume? De propriile noastre urme? De faptul ca urmele trecerii noastre ajung in final sa fie mai importante ca noi insine pana la a ne inlocui pe de-a-ntregul, sau de realitatea - mult mai cruda - a faptului ca ne refuzam dreptul ca viata pe care o traim sa lase urme?
Identitatea e doar un mit. Ceea ce pare a ne defini - in propriii ochi sau in cei ai altora - e doar aparenta. Dacă nimeni nu e, in realitate, cel ce pare a fi? A fi presupune, spre deosebire de a nu fi, un conflict interior din care fiinta ta se hraneşte. Tocmai ceea ce nu parem a fi ne defineste cu adevarat - metafzica propriei persoane, abisul naste aparenta din care suntem plamadiţi. Cu toate ca dincolo de aparente nu se poate trece (orice dedesubt devenind automat aparenta), asta nu revine la a nega faptul ca dincolo exista intotdeauna ceva ascuns, un mai-mult-decat-se-vede.
Internetul pare un spaţiu al libertăţii nu pentru ca te pune fata-in-fata cu un Celalalt adevărat, ci tocmai pentru ca permite re-crearea Celuilalt dupa un model propriu, in fapt, numai tie. Internetul - ca medium - e un simplu trafic de imagini. Imaginea mea (in speta, ceea ce scriu) devine mai importanta decat mine, inlocuindu-ma cu atat mai mult cu cat ma incred mai tare in ea ca avand puterea sa ma reprezinte.
Asadar, a semna cu propriul nume revine la a tine mortis la ideea ca imaginea mea (numele, sexul, profesia, textul scris, imaginile alese, etc.) sunt reprezentative pentru cel ce sunt. Sigur ca, pana la urma, si un nickname e la fel de nociv ca numele adevarat, numai ca ne da cel putin iluzia unei scapari din chingile identitatii. Identitatea e o specie de monopol asupra propriei fiinte, ceea ce e corect (tehnic vorbind), dar nu e bine. Tocmai pentru ca sunt, imi permit sa fiu orice si oricine. Nota bene: nu cineva (anume), ci oricine. Nu in numele meu, desigur. Numele nu mi l-am ales singur, deci nu-i in realitate al meu, metafizic vorbind; nu-mi permit prin urmare sa-l incarc cu false identitati. Insa am tot dreptul sa fiu un anonim - evident, in numele a ceea ce sunt, iar nu in numele celui care sunt (si care pare a ma defini cu totul, ca fiinta).
De ce anonim? Pentru ca, departe de a poza in altcineva, departe de a uzurpa o alta identitate, a fi anonim inseamna un refuz al principiului identitatii. Identitatea e rana urita a sufletului nostru, felul in care am fortat sufletul sa se arate si sa ia un chip de care nu mai poate, apoi, scapa. Cu alte cuvinte, a-ti asuma o identitate revine la a-ti folosi fiinta impotriva ei insasi, silind-o sa fie ceva, ca si cum fiinta n-ar fi, pur si simplu. In ultima instanta, identitatea e pecetea pusa pe pactul cu diavolul. Diavolul nu se vede, nu are chip, nu poate fi "prins" decat in oglinda. El ia intotdeauna chipul cuiva, necesitand alaturi prezenta unuia care, privindu-l, sa-l recunoasca imediat in acel chip furat, siesi strain. Aceasta "intrupare" intr-o identitate anume e tocmai Principiul Răului. O imagine devine malefica din momentul in care i ne incredintam cu totul, adica din momentul in care imaginea devine reprezentativa şi credibila, inlocuind in cele din urma lucrul sau persoana reprezentata.
Tinem sub control frica de a nu fi prin simpla inchipuire ca suntem cineva anume. Pana la urma va trebui sa ne hotăram daca vietii însasi i se poate atribui o fată, un nume, un cod numeric sau un cod de bare. Altfel vom deveni asemenea vitelor - domesticiti si supusi acelora care ne vor injecta sub piele chip-ul fatal al identitatii, sursa ignobila a deprecierii existentei umane.
In rest, orice persoana ramane atacabila, dar pentru asta nu identitatea e de vina. Ea e doar mijlocul prin care un asemenea atac la adresa persoanei poate fi implinit. Cu toate astea, folosirea obstinata a oricarui mijloc risca sa-l transforme in scop de sine statator. Ma astept, deci, ca identitatea sa devina din simpla arma, insusi principiul razboiului. Vom sti asta atunci cand ni se va spune, cu candoare si fara menajamente, ca existenta noastra e o simpla eroare de programare care trebuie, evident, corectata. Corectia a inceput demult, fara indoiala, din pur avant umanist. Doar ca nimeni n-a avut pana acum curajul, inconstienta, sau inteligenta diabolica de a specula caracterul profund inuman al proiectului umanist. Abia cand omul va fi devenit o simpla schita pe hartie vom sti daca intr-adevar operatia de deducere a umanului din inuman e una cu sau fara rest. Daca extragerea aceasta va da cu rest, se va pune problema ce facem cu el. Fie restul e fara rost si trebuie eliminat, sters, anulat, rotunjit sau cumva bagat sub pres, fie toata sarada asta antropomatematica e o inselatorie si o pierdere de timp.
Tuesday, 29 December 2009
mmm, bunicel ca eseu. note de subsol? bibliografie?
hai ca am citit pe ziua de azi; la piscina! :)))
Wednesday, 14 April 2010
pai cum sa para viitorul ?
Sigur, bineinteles - cel putin acum avem certitudini ! :)