Elita si poporul
De cand m-am intors in tara, cateva teme au devenit adevarate pietre de temelie in orice discutie cu alti romani care nu s-au intors (si in majoritatea lor nu au nici cea mai vaga intentie sa se intoarca). Discutiile tind spre ele cum tind moliile la flacara, manate parca de-aceeasi mecanica inexorabila care muta astrii pe cer.
De departe cea mai importanta printre ele, si prin volum si prin intensitate este cea care ne da si titlul de azi, elita romaneasca si poporul roman. Ca sa ne-ntelegem, sigur ca nu toti romanii plecati din Romania constituie automat o elita. Dar cand vorbesc de cei plecati, nu ma refer nici la prostituatele care beneficiaza de avantajul de-a ajunge in Europa de Vest doar cu buletinul, avantaj pe care suratele lor din Moldova si Ucraina nu-l au, nici de muncitorii mai mult sau mai putin calificati care muncesc mai mult sau mai putin legal in diversele colturi ale Europei recent unite. Nici de restul acestei gloate care-si urmareste convenienta si traieste cat si cum poate, de azi pe maine.
Vorbesc insa de oameni plecati sa conduca doctorate adevarate in universitati adevarate, departamente de cercetare, sa fie parteneri in firme care dezvolta produse inovative, in scurt, sa invarta lumea. Sunt destui, chiar daca romanul din patrie, fie el privitor sau realizator de emisiuni TV despre, inter alia, romanii din strainatate, n-are habar.
Ce vor sa stie, fara exceptie si cu o oarecare periodicitate acesti domni si aceste doamne este "Cum rezisti ?!" Ei nu intelesesera de ce as putea chiar si lua in considerare ideea de-a veni in Romania, acum doi ani. Pur si simplu, le parea o absurditate de-acelasi calibru cu a te intoarce in Bacaul anilor '80. "De ce ?" Acum c-am facut "tampenia", dupa cum se exprima un amic, si inca mai ciudat, nu par nici sa regret nici sa m-agit, chestiunea ii macina. Cum rezist ?
Sigur, nimeni nu poate raspunde la intrebarea "cum rezisti" altfel decat cu oaresce afectare de-un soi ori de altul, nu-i o intrebare sincera, despre ceva real, e pur si simplu o incercare de validare a unor preconceptii. "Greu, foarte greu" e un raspuns tot atat de absurd cum e oricare altul, chiar daca asta se intampla sa fie cel asteptat. Eu nu-s genul de om care sa valideze preconceptii, din contra, asa ca raspunsul meu e in general "Hai si tu, apa e chiar buna". La care primesc, tot cu o imutabilitate astrala, ceva precum
"Ma, tu crezi ca eu am neaparat nevoie sa stau cu niste prosti, incapabili sa-si croiasca drum afara dintr-o punga de hartie, dar perfect capabili sa ma injure pe mine de toate cele ?"
sau respectiv
"Eu stiu si pot, si la ora actuala chiar fac. Acum douazeci de ani stiam mai putin, puteam mult mai mult, si nu faceam absolut nimic. De ce sa aud niste toparlani care nici nu stiu ca ei nu pot, nici nu stiu ca ei nu fac, explicandu-mi mie de ce nu conteaza ce stiu eu, si ce-am facut eu ? Lasa-i cu ale lor."
Ca sa fim bine intelesi, oamenii acestia nu-s prosti. Ei au perfecta dreptate. Cat despre prima, nu trebuie sa privesc mai departe decat ieri pentru a produce un exemplu.
@Mircea_Popescu tu nu mori odata, bai vierme irelevant si troll muscator de cur? vezi ca vine trenul, fa un bine omenirii.
Vali Petcu, "celebritate" locala, pe Twitter.
Pentru a doua, am sa va povestesc o intamplare. Acum doi ani, proaspat ajuns in Romania, am zis ca ar fi frumos din partea mea sa fac ceva pentru orasul in care ma hotarasem sa stau. Asa incat am pregatit o expozitie de arta fotografica. Se intampla ca eu sunt cineva in acest domeniu, nu cineva foarte important, despre care sa se scrie in Times sau People, dar totusi, cineva. Asa cum sunt si oamenii despre care povesteam mai sus, nu-s ei #1 in nici un domeniu, dar au o calificare reala, pe care o pun in practica competent. Faptul ca am vandut in ultimii cinci ani de mai mult decat castiga romanul mediu in toata viata lui ar putea fi o dovada. Faptul ca daca nu sunt bani pentru a-mi plati prezenta, strainii isi inteleg pozitia si ma roaga frumos sa particip caritabil, sau ofera altceva in acest sens ar putea fi o alta dovada. In fine, faptul ca lumea zice ca piesele mele sunt frumoase, fara sa stie cine-s eu ar putea fi a treia. Dar faptul cel important este ca eu n-am nevoie de dovezi pentru a ma justifica in fata nimanui.
Intelegand eu ca niciodata nu se va pricepe aici cum merge treaba cu expozitiile in lumea reala, pe de o parte, si ca niciodata nu vor fi bani pentru a ma plati, ca deh, de unde, mi-am zis ca voi organiza expozitia pe gratis. Daca e gratis, atunci e gratis, am platit eu tot, cheltuielile cu materiale, cu munca, am chiar angajat pe socoteala proprie oameni care sa monteze si apoi sa demonteze expozitia. Tot ce-mi facea trebuinta era o sala, asa incat am discutat cu mai multe persoane din scumpa urbe, care se ocupau de sali de expozitie.
De la una am aflat ca nu se pot organiza expozitii acolo decat de catre membrii Uniunii Artistilor Plastici, un fel de sindicat de pe-aici. Eu nu gust sindicatele, asa ca n-am de gand sa intru, dar inteleg chestia, exista si in strainatate asemenea sali antamate unei asociatii de oameni nesiguri de ei insisi, dar siguri ca nu se pot mentine decat in turma. De la alta am aflat ca da, putem face un parteneriat, care consta in aceea ca ei vor pune la dispozitie sala si eventual o sticla de Fanta, si eu voi face tot restul. Nu s-a obosit domnisoara sa-mi multumeasca, dar fiind ea si tanara, si blonda, si romanca, nu mi-am batut capul.
Dupa care, am fixat o data, am semnat contracte, si cu o saptamana inaintea datei fixate m-a anuntat caprita ca "se amana". In mod normal aici se si termina povestea, dar mi-am zis, uite ce-i, daca vroiai sa lucrezi cu oameni normali, nu veneai aici. Ai venit, ia-o-ncet. Asa ca am luat-o incet, am insistat sa primesc asigurari ca bun, dar noua data este definitiva. Parea ca este. Asa ca am invitat oameni, am re-tiparit afise (eu le tiparisem si pe primele, ce-ati crezut ?! sa fim seriosi.). In ziua dinaintea vernisajului, chiar cand sfarsisem de incarcat diversele si ne pregateam sa mergem sa instalam, am primit un SMS cum ca expozitia se amana. Ei, da. Volumul imens de munca, pasa-mi-te, si alte rahaturi.
Eu unul am mers direct la tribunal, si da, ma gandesc ca una dintre organizatiile "profesionale" de pe-aici care va trece cu burta in sus "datorita crizei", trece de fapt cu burta in sus datorita prostiei lor si implacabilitatii executorului judecatoresc. Nu pot spune ca-mi pare rau. Chiar daca cultura se afla in suferinta, a perpetua asemenea monstruozitati de incompetenta nu face bine nimanui, si mai ales culturii. Prostii astia tineau locul ocupat. Macar sa ramana gol, sa creasca altceva pe el, poate va creste ceva cat de cat util.
Deci, prietenii mei au absoluta dreptate. Poporul traieste intr-o dulce auto-amagire, cum ca face, cum ca drege, dar in fapt impresia generala pe care o produce desfasurarea vietii de zi cu zi in Romania e aceea a unei piese de teatru, in care niste copii autisti se joaca de-a mama, tata, magazinul, tara, dupa cum pot si cat inteleg si ei. Nu stiu daca intalnesc doi profesionisti pe zi care sa fie chiar calificati in domeniul in care profeseaza. La nivel de standarde minime, nu altminteri. Restul sunt pur si simplu niste actori de serie B sau C pe care cineva i-a platit ca sa joace rolurile respective, iar nu sa faca ceva anume.
The impression I have every time I visit this country is that I've walked inside a Burbank set for some sort of C series casting."
Adica, impresia pe care o am de fiecare data cand vizitez aceasta tara este ca am intrat intr-un studio din Burbank in timpul unui fel de casting pentru actori de mana a treia. N-am zis-o eu, si nici nu va zic cine, ca va suparati pe mine definitiv.
Situatia pe care-o deplange Krumel pe .ro nu se limiteaza la online. Este absolut universala. Avem politicieni incapabili sa isi faca meseria, tot asa cum avem ziaristi perfect analfabeti, si tot asa cu toate meseriile la rand. Da, sunt si exceptii. Sigur ca sunt. Si la Auschwitz au existat exceptii, n-a murit absolut toata lumea. Asta nu inseamna ca Auschwitz n-a fost lagarul mortii, tot asa cum exceptiile nu salveaza Romania de la a fi tara incompetentei generalizate.
Bun, si-atunci, cum rezist ? Pai cum sa rezist, pacatele mele. Ma culc seara, ma trezesc dimineata. Respir in fiecare minut. Beau, mananc, citesc, scriu. Am importat piese si unelte dintre cele mai diverse, de la ustensile de bucatarie la cine stie ce, ca sa nu ma enervez tot la cinci minute. Iubesc. Am importat mai multe fete si femei din SUA si alte parti ale lumii civilizate, ca sa nu ma enervez tot la cinci minute. Traiesc.
Cum rezist, deci ? Mi-am creat propria mea sfera de strainatate, chiar aici in buricul targului. Pentru ca pot, si pentru ca stiu cum. Nu e perfecta, dar nici nu doresc sa fie, daca doream, stateam acolo. E o aproximare acceptabila. Si astfel, rezist. Dar daca as avea la dispozitie mijloacele, capacitatile si conditiile plecatului mediu, n-as rezista.
Pana la urma, asta este si asa va veni salvarea Romaniei : Nici eu, nici altii nu se vor intoarce niciodata ca sa revina. Nimeni nu vrea sa revina la mocirla din care cu totii am plecat atunci, in decembrie, cum nimeni nu vrea sa revina la mocirla in care multi inca au ramas. Chiar daca putoarea nu este simtita de cei ce n-au inceput inca sa foloseasca sapunul, dupa o baie buna nici nu se poate pune problema sa te intorci in sanul celor ce nu fac, si nu vor sa faca.
Oamenii se vor intoarce ca sa schimbe, atunci cand vor avea posibilitatea, resursele, capacitatile de-a impune schimbarea. De-a-si construi o sfera de strainatate fix acolo unde sed ei, indiferent unde-i asta, si ce crede poporul despre chestiune. Dupa care, sferele astea se vor tot extinde, pana cand vor acoperi pe toata lumea, vrand-nevrand, minus cativa marginali care nu vor sapun odata cu capul. Dupa care, Romania asa cum o cunoasteti astazi isi va lua locul binemeritat in cartile de istorie, si eventual in Cartea Recordurilor.
Monday, 10 August 2009
elita ? te referi la nechezolul ala mediocru care apare in reclame pe toate posturile de-i zice cafea?
Monday, 10 August 2009
De unde ai importat mai multe fete si femei din SUA si alte parti ale lumii civilizate, ca sa nu te enervezi tot la cinci minute ?
Vreau sa import si eu cel putin 3-4 fete si femei din SUA si alte parti ale lumii civilizate , maxim 10 !
Problema multora este ca nu accepta competitia , adica daca ieri erau considerati sau erau numarul unu , si azi vine altul mai bun ca ei , nu accepta sa cada pe locul doi , si-i dau la gioale noului venit !
Foarte bine ai facut ca i-ai dat in judecata pe astia cu sala , mai ales ca ti-au mai facut figura odata !
Monday, 10 August 2009
@Dr.A. Nu stiu, ca eu nu prea am vreme de TV. Tu nu prea ai vreme de citit ?
@romania inedit Pai nu merge chiar asa, ca nu-s vite, om bun. Mergi la ele acasa, le cunosti, te intelegi, ce sfrant.
Si aia-i de care vorbesc, nu or fost doua cazuri.
Monday, 10 August 2009
Eu cand citii ca ai importat fete si femei ma gandii ca ......... poate , poate la ei e altfel ! ;)
Sa inteleg ca astia de la UAP ti-au tras clapa de mai multe ori ?
E bine ca i-ai datin judecata , ca poate se invata minte !
Monday, 10 August 2009
@Mircea
In general inteleg ce zic personajele si fara subtitrari asa ca nici cititul nu mai e ce-a fost. :D
Iar pe de alta parte nici scrisul nu mai e ce-a fost ... cum ziceai chiar tu deunazi.
Monday, 10 August 2009
Şcoală făcută înotand de-n-vâslea, check. Job fuşărit, check. Relaţii sociale şi interpersonale de faţadă, check. De unde vrei să răsară responsabilitatea şi dorinţa de a face lucrurile bine, dorinţă organică? Nicht. Void.
Ca să rămâi jos la OTV, Libertatea şi Blogatu, nu-ţi trebuie decât o minimă capacitate tehnică, telecomenzi şi calculator. Acolo nu-i bai. Problema ar fi că, pe măsură ce urci în lanţul trofic, so to speak, dai de personaje total fără sens, care au ajuns acolo prin metode total neortodoxe. Şi care nu pot susţine un proces real, indiferent de domeniul de "producţie".
Ce să zic, have fun cu judecăţile, între greva grefierilor şi supraîncărcara procurorilor, probabil peste vreo 2 ani vei avea parte de prima prezentare la proces. În România, din păcate, este uitată fapta înainte de a apuca să o pedepsească cineva :)
Monday, 10 August 2009
tare aia cu psihologul.
ce-i faci secretarei... ca pare cam obosita de la o vreme.
Monday, 10 August 2009
@Dr.A.Unde-i nieju de-alta data.
@dAImon Eu am aici alaturi la imbinarea placilor de beton un pic de spatiu orizontal, pe care creste un fir de nu ma uita. Cum reuseste sa se tina de betonul aproape gol, mai ales ca trage curent destul de puternic, nu mi-e clar. Dar poate.
Pe partea cu judecatile, povestea asta e incheiata deja de-un an de zile, nu vorbesc la viitor, ci la trecut. Deja-s toate intamplate, inclusiv partea cu platitul prostiei cat nu face, x10. De altfel nici nu-i prima, ci doar o piatra dintr-un sirag destul de extins.
@ioana Pai ce sa-i fac, o leg cu funii, o bat cu cureaua, piciorul de la scaun, o sugrum cu propria-i coada, chestii de-astea, binevoitoare :D
Monday, 10 August 2009
Sustii tu c-ar creste oameni drepti asa din neant? Neah. Zi cu secretara, e mai interesant :)
Monday, 10 August 2009
Pai numai din neant, ca doar la inceput ce-o fost, nu neant ? Teoria asta ca omul drept e cumva un produs al societatii, al educatiei, etc, e o absurditate colosala. Tot ce pot face stricaciunile astea e sa corupa.
Cat despre secretara, ce sa-ti si zic ? E vanata si fericita.
Monday, 10 August 2009
Pai de ce nu le spui si lor ce ne-ai spus noua, când te intreaba cum rezisti ?
Fara TV, fara autobus, fara junk food, fara contact cu pulimea. Asa poti "rezista" oriunde!
Monday, 10 August 2009
Da' nu ?
Eu le-am spus dara, desi daca ma gandesc mai bine trebuia sa le fac consultanta pe bani seriosi, eventual ceva scoala de vara cu intrare babana.
Monday, 10 August 2009
Io stiam ca, cei care chiar isi fac treaba bine nu se vad, nu-s cunoscuti, tocmai pentru ca isi fac treaba bine si muncesc, nu palavragesc, precum si faptul ca, cel care ii chiar bun/pregatit/profesionist/istet, nu are obiceiul de a canta lucrurile astea, cu cat omul canta mai tare despre minunatia lui cu atat mai mult ma feresc de el, dar noa, ii posibil sa nu stiu bine.
Iar partea cu prefacatoria in a face, incompetenta si alte cele, or fi, nu zic ca nu, da tot ma gandesc la ce nivel si pe ce domenii, ca parca nu ma incumet sa generalizez in baza a catorva zeci/sute de omi cu care am avut de a face.
A munci ce-ti place, imi pare asa o mare ciudatenie, asa un mare balon balacaritor si amagitor. Pustia ei de treaba, vreme de opt ani am fost bolnav dupa computere, daca nu-mi bagam nasul, pistolul de lipit, suflanta sau aparatul de masura intr-un computer intr-o zi, zaceam bolnav de nervi, imi placeau lucrurile astea de muream. Am si muncit in domeniul asta, pe cont propriu, dupa cateva mii de computere reparate nici ca vreau sa le mai vad. Sunt topit si dupa animale, am avut canisa, nu mai vreau sa aud de asa ceva, nu de munca in domeniul asta, doar pentru mine o sa mai cresc si dresez caini. Mnoa, al meu tata o muncit cam 44 de ani in constructii, pustia ei de treaba, din cate am inteles, vre-o 25 io placut de nu se poate domeniul si munca, apoi o inceput sa le urasca.
Cat timp sunt sanse sa-ti placa ceea ce muncesti ? Cati ar putea sa munceasca unde le place lor ? Cine naiba ar mai repara masini si cine ar mai strange deseuri ? Ori cine pustie ar mai merge in armata sau in politie, ca io acolo nu ma duc nici puscat. Banuiesc ca placutul asta ar fi relativ, da' zau ca ma zgarie pe neuron, ii posibil sa nu inteleg io ce inseamna sa-ti placa ceea ce muncesti.
Ma gandesc ca ai fost o tara cam aspru, ori nu am inteles bine ce am citit.
Monday, 10 August 2009
Hehe mo Sorine, acu vad io de ce nu esti tu bloger d-asta, se vede de la o posta, din doua motive mari si late : Unu, ca habar n-ai ce-i ala aspru, tu esti molcom ca mierea si iti pare c-ai fost aspru. Pai aici in blogosfera e venin, chir mu. Doi, ca n-ai prins ideea cu generalizarile. Pai cand iti faci blog vine la tine politia blogurilor si te pune sa semnezi ca promiti sa generalizezi de-amboulea. Si daca nu te tii, iti taie-un coi. Asta la prima abatere. Deci, da.
Cat despre tema : Cei ce-si fac treaba bine si nu se vad nu-si fac treaba bine. Aia cu omu' profesionist da "modest" e un mit, de-o varsta cu fata mare virgina la maritis. Nu se mai poarta, da de douaji de ani si mai bine.
Aialanta cu muncitul ce-ti place e mai grea, dar vezi ca aluneci. Eu nu zic sa muncesti ce-ti place, eu zic sa-ti placa ce muncesti, ori macar sa-ti fi pus problema. Adica, sa nu muncesti ce nu-ti place. Nu-i chiar fix totuna.
Monday, 10 August 2009
Elita e undeva sub 10% din populatie. Dintre cei plecati in afara, 80% sunt curve, pesti, salahori sau fermieri, adica tarani. Restul au slujbe cat de cat, sau sunt la studii. Ma rog, in ziua de azi, daca ai bani, poti face studii cam peste tot.
Sa stii ca in .Ro inca mai exista speranta, sunt mult mai multi oamenii cu studii si oamenii intregi la cap fata de intreaga populatie reala. In rest, un articol extra.
Ps: ne ne vom schimba decat cand vom sti sa votam, nu doar la pomana.
Monday, 10 August 2009
Mircea, daca-mi permiti sa-ti spun asa pe nume, sa stii ca dupa unele articole tare-as vrea sa stau o târa de vorba cu tine - asta e unul dintre ele -, dar nu stiu cum sa te trag de maneca sa ma bagi in seama.
Monday, 10 August 2009
@Ciolanus Nu zic nu, romanii au destule puncte unde inteleg realitatea mult mai bine decat altii, fie ei americani sau turci. Pana la urma, fiecare grup etnocultural are orbelile lui, zic.
@esk Ti-am dat un meil.
Friday, 14 August 2009
văd că te caută fetele... :)
până la urmă nu e chiar aşa de rău în românia? nu? :D
Friday, 14 August 2009
E buna in Romania :)
Wednesday, 4 July 2012
Ce interesanta chestie, in 2009 se discutau asa probleme-n limba romana ?!