Ce-am avut, ce-am pierdut, si ce-am castigat.

Unul dintre lucrurile pe care le-am descoperit calatorind este ca prostia n-are tara. Romanii cred indeobste ca diverse prostii anumite sunt specifice locului astuia, dar experienta mea (cel putin) invalideaza teoria. Prostiile-s ubicue, si in reprezentantii, si in categoriile lor.

Vorbeam ieri despre cum sa nu fii nimeni si sa nu faci nimic, si esop a spus :

La noi exista o etica a muncii pe dos;un hibrid intre heirup-ismul de tip Salva-Viseu si “da-i in mortii ma-si de fraieri”.

Exista si etica, si hibridul, in cele doua parti ale lui, la noi. Chestia e ca exista si la altii, atat etica, cat si hibridul, chiar daca acolo, partile lui au referenti diferiti (neexistand Salva-Viseu, dar existand alte chestii echivalente sau asemanatoare, prin chiar firea lucrurilor).

Mi se pare insa ca problema omului inutil din discutie nu-i atat etica muncii, care, subiect vast si interesant, va mai produce articole pe-aici si pe aiurea, ci etica castigului.

Ce inseamna, pana la urma, sa castigi ? Inseamna sa ai acum ceva ce nu avusesesi mai-nainte, si puteai foarte bine sa nu ai deloc. De-aia, castigul e intotdeauna o veste. Nu poti zice "aflu din ziar c-am muncit ieri", dar poti zice "aflu din ziar c-am castigat ieri (la lotto, alegerile, un pariu scl).

Castigul are doua avantaje specifice, psihologic vorbind. In primul rand e o veste buna (nu poti zice, aflu de la doctor c-am castigat o pneumonie, dar poti zice, se vede c-am castigat imunitate). Oameni iubesc vestile bune. In al doilea rand, e un semn de superioritate, oarecum exclusiv. Pana mai ieri, eram unul dintre cei cinci milioane de oameni care au jucat la lotto. De astazi, sunt unul dintre cei trei sute care au castigat ceva.

Sa castigi e placut inimii omului, atat de placut incat uneori intuneca ratiunea de-a dreptul (lucru cu atat mai posibil, cu cat era mai putina ratiune de intunecat de la bun inceput). In incercarea de-a profita de aceasta intunecare, marketeri care nu-si inteleg meseria emit tot soiul de prostioare. "Sunteti al 99,999,999-lea vizitator si-ati castigat", de exemplu. In buna masura, industria pacalelilor nigeriene se bazeaza pe acelasi procedeu. Va dam o veste, pe care, cu o minima manopera, o puteti transforma in vestea buna de-a fi castigat.

Am vazut oameni frunzarind zeci de pagini ca sa gaseasca cupoane [de reduceri], taindu-le cu o grija suspecta, cu o foarfeca special dedicata scopului, si aranjandu-le in arhive anumite si complicate. Daca ardea casa, sunt convins ca primul urlet ar fi fost "Cupoanele melee!!1". Discutia va va evoca probabil amintiri :
"Ce sa faci cu ele ?"
"Las c-or fi bune."
"O lustruire gratuita a schiurilor ? Tu n-ai schiuri."
"Poate imi cumpar."

O femeie de 50 de ani si 100 de kilograme, cu 4 copii, se pregateste pentru cazul in care isi cumpara schiuri ? Nu. Se pregateste pentru cazul in care va castiga ceva. Care veste buna si sentiment de superioritate nu i-ar strica, fiind o fata de casa, cu un barbat cam enervant, si secretara de ocazie.

Este o vorba despre expertii on-line, ca sunt niste oameni care muncesc cate 16 ore pe zi ca sa faca bani in timp ce dorm (work 16 hours a day to make money while they sleep). Intre cei care vor sau afirma ca fac bani online, putini ii chiar fac. Dintre ei, putini asa cum sunt, marea majoritate se afla in categoria asta, a celor sedusi de "castig" (ca de exemplu Arhi). Daca ar munci la un servici, oricare ar fi el, la fel de mult, ar avea probabil salar mai mare, dar salarul nu-i o veste, si deci nu-i un castig.