Blow

Un film mai vechi revazut recent, o poveste despre nimic anume (nu, Seinfeld n-a fost de fapt primul exponent al nimicului pe ecran). Drogurile sunt complet indiferente structurii narative, economia lor este prost inteleasa si prost expusa, mecanica filmului n-are nici in clin nici in maneca cu lumea stupefianta a stupefiantelor. Filmul nu-i mai mult despre droguri decat este despre o ferma de porci sau o firma de avocatura. Drogurile sunt pur si simplu un pretext pentru a desfasura o reteta, un decor de talkshow care reprezinta chipurile orizontul New York-ului, dar pictat pe-o panza, si stilizat pana la SNL.

Reteta este povestea eternei reintoarceri, pe care am mai recitit-o de-un etern numar de ori. Si probabil la care vom mai reveni inca de-un etern numar de ori.

Johnny Depp face un rol bun, marturie enormului talent pe care omul asta putea sa-l foloseasca daca avea timp si chef. Asa-i lumea tocmita, unii muncesc pana cad in branci zi de zi si abia se ridica cat de-un bob de grau, altii primesc sacii cu doua maini si-i arunca prin santuri. Penelope Cruz n-are spatiu sa se desfasoare, dar cat vedem din ea, asa echivalentul unui genunchi plus jartiera privite prin crapatura usii, face toti banii. Franka Potente e un fel de dulceata de nuci verzi, pare fada dar ramane in cerul gurii, ca o parere.

Daca rezistati o ora pana se construieste, din bucati improbabile chiar daca interesante, oarecum neindemanatec potrivite si foarte rau vopsite, filmul livreaza totusi o bubuitura destul de puternica in inimile si sufletele privitorilor, care chiar daca nu vand droguri totusi au parinti si copii, chiar daca nu zboara cu Cessna in Columbia totusi imbatranesc si ei, si chiar daca nu au ocazia sa-i spuna "el padroni" lu' el padrino Escobar, totusi traiesc acelasi ciclu.

Opiul maselor, ii zice. Este.