Blogeri si politicieni
De curand a ajuns si pana-n Romania vestea ca un organism de reglementarea a pietei din SU (unde asa ceva nu doar exista, dar chiar si functioneaza, si minunea minunilor, este si oarecum respectat, chiar mai mult decat temut) a facut ceva chestie de-o oarecare natura asupra blogurilor, sau oricum le-a bagat cumva in seama. Cam asta-i ce s-a inteles pe piciorul de plai din "FTC to Crack Down on Blog Endorsements".
Interpretarea facaletilor de opinie neaosi a fost ca-i de bine, pe mentalitatea colhoznicului rus : daca o confisca statul, trebuie ca avea valoare. Chiar daca .com nu-i un colhoz si nici SU nu-s (inca) CCCP. Mintea omului lucreaza cum e invatata, si trage deci concluzia ca si colhoblogurile lor proprii de-acasa trebuie ca au atunci ceva valoare, si inca daca luam in considerare imensitatea sufletului slav, te pomenesti ca o au chiar mare. Valoarea lor, zic.
Problema este, ca de obicei, ingropata in istorie. Acum 20 de ani, inainte de luna septembrie ce nu s-a terminat si nici n-o sa se termine, pe internet gaseai doar oameni inteligenti si educati, lucrand mai ales in cercetare, castigand salarii bune pe munca si meritele lor. Zece ani mai tarziu, oamenii astia s-au apucat sa scrie diverse despre detoate, ca sa-si mai treaca timpul si sa se simta ei intre ei aproape. Chestia a prins, dar a prins la public intai. Complet ignorat de companii, canalul de comunicare s-a dezvoltat si s-a construit reflectand valorile fundamentale ale unei comunitati de indivizi inteligenti, educati, instariti si civilizati. Onestitatea intelectuala fiind prima si cea mai importanta calitate a cercetatorului, ea a devenit prima si cea mai importanta marca a blogului.
Odata format acest prestigiu, el a ramas sa dainuie, ca asa merge treaba, si chiar si in ziua de astazi se mai acopera lumea cu zdrente ramase din el. Zdrente, pentru ca asa cum era de asteptat, cam acum cinci ani companiile s-au prins ca uite, s-a format un canal de vorbit pe la spate foarte puternic, pe de-o parte, si foarte ieftin, pe de cealalta. Pai nu mai bine dam noi cu 10,000 de parai intr-un bloger decat sa aruncam cu zece milioane intr-un billboard, daca la billboard nu se uita nici veveritele si pe bloger il cred toti internautii pe cuvant, ca stiu ei, de-acu 10 si 20 de ani, ca-i om de cuvant ? Sigur ca dam.
Si-au dat, si s-a cam terminat cu onestitatea aia de la inceput, acum avem techcrunch si huffpo, si dosh si chow si de-alea. Nu zic ca-s neaparat "rele", ca ce-i aia, dar nici nu incape discutie ca exploateaza o incredere difuza pe care de fapt n-au construit-o, pietroaia e daca doriti pe a doua jumatate a traiectoriei, a consumat energie sa se ridice pana acum, si-acum face lucru mecanic in diverse buzunare, coborand la loc.
Ajunsi pana aici, avem contextul pentru a ne intelege. Noi avem direct o "blogosfera" formata din oameni care nu-s nimeni. Se supara Vali Petcu daca zici ca-i urat, se supara Cetin Ametcea daca zici ca-i gras, cum sa discuti de persoana omului ? Problema este ca in afara de persoana, in cel mai fizic sens al termenului, nu mai exista nimic. Singura calitate certificabila a lor e ca-s urati si grasi, ei nu-s nici dusi la scoala, nici Booker n-au luat, nici Nobel n-au primit, nici afaceri n-au construit... nici macar fotbalisti nu-s, vorba ceea. Aproape au terminat o facultate, cat de cat acolo. Aproape au gasit un job. In exprimarea lui Tennessee Williams, pe piata libera aproape ar valora pretul unei inmormantari onorabile.
Ei sunt deci Chow si Huffington, dar intr-o lume care n-a cunoscut zece ani de munca, asezare si sedimentare care sa construiasca un prestigiu din care sa poata da ca din al lor. Ei sunt pur si simplu veniti sa vanda graul de pe parloaga si pielea ursului din padure. Companiile in schimb nu-s nici pe departe asa de naive cum erau acum 10 sau 20 de ani. Din contra, stiu foarte bine ce inseamna suta de parai pentru un parlit. Si folosesc aceasta stiinta. Asa ajungem sa vedem campanii de rahat pentru "produse" de rahat precum Microsoft Windows sustinute cu aplomb de deformatorii de opinie locali, ca un exemplu oarecare intre sutele de minciuni, minciuni sfruntate si statistici continute de blogurile oamenilor astora, si ma refer aici doar la minciunile bine cunoscute si bine documentate, ca situatia completa n-o are probabil nici sfantul Petru.
Iata cum ajungem la revelatia de-am avut-o nici un ceas de vreme in urma, care si da titlul acestui post : blogosfera romaneasca nu-i mai deloc diferita de clasa politica romaneasca. Ambele se bucura de un oarecare, foarte moderat respect si atentie in randul publicului strict in virtutea faptului ca exista. Asa handicapati cum sunt, si unii si ceilalti, ii creditam putin, ca-s ai nostri. Da' nu mult, pentru ca din putinul ala, pe care l-au primit, nu l-au castigat, nu mai stiu cum sa dea cu doua maini. Ambele sunt reprezentate de mincinosi notorii, ajunsi in halul final, perfect ilustrat de Berceanu mai zilele trecute : "E adevarat ca am promis 800 de kilometri acu 2 ani si poate livram primii 40 anul viitor, dar tineti cont ca altii au promis inca si mai mult!" Aferim.
Problema nu este, as zice eu, ca firmele nu baga blogurile in seama destul, ci din contra, ca le baga chiar prea mult, si in mod gresit. Tot asa cum problema Alexandrai Adam nu era ca n-o baga lumea in seama. Problema este, pana la urma, ca o trupa de nechemati s-au trezit la butoane si nu se mai dau dusi, ci isi perpetueaza saracia si nevoile pe mai departe, zici ca-s facuti din sange si os de FSN.
Nu-i totul chiar pierdut. Avem un Tismaneanu, un Tolontan, un Pambuccian, mai scrie si Roxana Iordache, si Dragos Stanca, nu suntem chiar si complet orfani. Si mai avem si pe altii, pe care poate mi-i notati la comentarii. Dar mai este si mult pana oriunde.
Wednesday, 14 October 2009
Ti-as da un premiu...dar nu am :D GG articolul
Wednesday, 14 October 2009
Intentia conteaza.
Wednesday, 14 October 2009
dintre cei enumerati de tine ii cunosc doar pe tolo, care e ok si pe roxana iordache, care nu mi se pare ok, ci din contra, foarte partinitoare si deloc open minded, fata mamicii, etc. dar mno, mie unia, mi se pare ca, cei pe care ii enumeri pe aici capata culori/nuante galbene, ceea ce, daca stau si ma gandesc putin, e si firesc deoarce asa te culci si tu, in pijama galbena...
unii oameni, de exemplu, il considera pe marian bataiosu, posibil viitorul presedinte al romaniei, cel mai de calitate blogger.
altii il plac pe radu, al de la pitici gratis, ce a iesit pe locul 2 la blogfest(sau cum se numeste blogoscarul de la noi).
unii se feed-eaza la greu de la zoso, arhi, visurat, scl-alti.
altii, de exemplu, prefera boemia lui darius groza, jeg.
iar unii prefera boemia ta.
pana la urma, parerile si opiniile participantilor la blogosfera dau valoarea ei si nu doar opinia unuia despre daca "e totul sau nu pierdut?", cum observ eu ca incearca sa formeze o opinie articolul de fata.
Wednesday, 14 October 2009
Acu fara a duce chestia pana in panzele ei albe, totusi, eu zic ca relativismul criteriilor naste monstrii. De exemplu OTV e rezultatul pe TV al unui asemenea relativism, si Libertatea pe print. Ideea asta ca "mnoa, unii se uita acolo, altii se uita dincoace, toate sunt egale" e mai degraba pernicioasa, zic eu.
Wednesday, 14 October 2009
eu doream doar sa atrag atentia asupra faptului ca nici opinia ta nu e perfecta. desi tie iti pare.
cat despre relativitate, stii cum e?! daca nu ar fi existat activitate vulcanica pe terra in prezent, noi am fi presupus ca viata nu poate exista pe planete sau sateliti cu activitate vulcanica(la noi in sisetm parca pe doi sateliti s-a descoperit activitate vulcanica in prezent).
tot asa, daca tu nu ai scrie, eu as citi, probabil pe altcineva acum, sau m-as uita la meicul argentinei(de fapt ma uit). ideea e: cati cititori atragi, ce influenta ai asupra lor, etc? asta face 100 aia de bucks, pentru fomistii de la noi sau 10k-ul acela de verzi pentru "fomistii" de la ei.
eu nu zic ca articolul e rau, e chiar foarte bun, doar ca sfarsitul mi se pare prea partinitor. de ce aceia? de ce nu altii? galben? grrr :)
Wednesday, 14 October 2009
A, nici vorba, nu mi se pare. Chiar de-aia zic, poate mai primesc sugestii.
Acu, ca Pambuccian e liberal, mnoa, este, da' zau ca nu pentru ca-i liberal l-am pus acolo. Tismaneanu parca era mai degraba spre PDL (nu mai retin exact, sincer). Stanca n-am idee ce simpatii politice are, daca are, Tolontan nici atat. Per total, sigur ca-i mai probabil ca oamenii pe care-i citesc sa aiba valori convergente cu ale mele, decat divergente, si atunci o fi batand in galben, cum zici tu.
Wednesday, 14 October 2009
e greu sa gasesti un blogger complet, dapoi un blog complet. e, zic eu, pana la urma, cu monstrii sau fara, o problema de gusturi. si vorba aceea, gusturile nu se discuta.
"Si mai avem si pe altii, pe care poate mi-i notati la comentarii."
este unul, mircea popescu ce-si scrie trilema. nu stiu daca-l citesti! e singurul care imi vine acum in minte, dar promit ca m-oi mai gandi zilele acestea. :)
Wednesday, 14 October 2009
eee la naiba... avem trilema asta avem :D mai zi-mi tu un blog ca asta de fata pe net si io ma mut.
Wednesday, 14 October 2009
@fanitza Mersi :p
Da' ca mi se pare ca nu se intelege din text : alea cateva nume nu-s neaparat de blogeri nemaipomeniti pe criteriul de cum scriu ei blog, ci de oameni care nu-s adunati de pe drum, si deci ceea ce scriu ei acolo poate fi creditat in virtutea a ceva anume, daca se doreste. Ca-i profesor universitar, sau manager sau alt ce, ceva, o meserie, o chestie. Spre deosebire de diversele Nichite. Ma-ntelegi cum zic ?
@skythes Si io zic ca nu se egzista, da-s partinitor :D
Wednesday, 14 October 2009
mda, fundatia din spatele colibei de paie sau a palatului de adamant.
din punctul asta sunt de oarecum de acord cu articolul. sa zicem ca am o anumita opinie despre un anumit obiect dat. faptul ca am niste certificari se adauga ca o curata fata alba de perna la bumbacul umplut cu pene al opiniei mele.
dar aici, in blogland, e cam aiurea sa te bati in titluri. pentru ca vorba aceea, maine poti avea 10000 mii de titluri si sa fii expert si critic de orice, iar maine poate iesi la iveala ca nu ai nimic. nu zic ca nu or fi niste nise, acreditarile astea, dar omul care citeste, vine strict pentru continut si nu pentru certificari.
de exemplu, daca s-ar pune, sa zicem un oarecare ins laureat al premiului nobel pentru diverse ka-boom-uri prin fizica sa isi deschida un blog si sa abordeze diverse subiecte de rahat si sa formuleze posturi in felul urmator cat trafic, recunoastere, influenta ar avea?
"hi, potateos are cool. if u put one in a microwave it will make shortly a larger ka-boom than ur blow done by ur girlfriend after 3 day of dick non-using "
0, nada? nu, are urmaritori fix comunitatea aceea de oameni care comunica ca si el, gandeste in acleasi cuvinte si i-a descoperit blogul. de exemplu, iordache a scris prin cateva gazete, nu o sa ma leg daca a ajuns acolo pe plie sau nu, dar, in fine a scris prin cateva gazete. deci, are o oarecare certificare in fata cititorilor, mai ales cand se baga cu numele in fata. dar, la ce opinii emite, la cat de partinitoare sunt unele, la cat subiectivism este pe blogul ei, pur si simplu ma face sa dau close si sa ma prind cu mainele de cap. si totusi, are cititori, la greu.
sunt insi cu certificari foarte bune care se anonimizeaza ca sa rada de altii. sau doar ca sa faca misto. banui ca dadatroll e unul dintre acesti insi.
in engleza sunt niste termeni care definesc chestiile astea cu competentele si interactiunile.
hard skills, adica competentele, rezulta din studii, experienta, etc.
soft skills, care rezulta din experienta interactiunii cu semenii, practic puterea de comunicare, de a iti face relatii, de a te adapta intr-un colectiv.
pentru blogging, parca e uneori mai important soft-skill-ul. cel putin pe termen scurt. asa gandesc eu acum.
Wednesday, 14 October 2009
Problema nu-i de continut anume, problema-i de credit.
Uite, sa-ti citez dintr-o chestie zisa de Aligica, pe care fara modestie Tismaneanu o reia pe propriul blog :
"Indiferent de opinia noastră, bună sau rea, despre Tismăneanu, în profesia sa de cercetător şi profesor în ştiinţe politice, acesta este validat după toate standardele internaţionale. Este profesor plin la o mare universitate americană, a publicat în revistele academice occidentale de profil, a editat principala revistă a domeniului său de specializare, este membru activ al asociaţiilor profesionale reprezentative, îşi scoate cărţile la marile edituri relevante ş.a.m.d. Pe scurt, satisface criterii ce nu pot fi contestate arbitrar şi idiosincratic."
Acum, intre un bloger anonim, care nu exista recunoscut, ori macar competent, in nici un domeniu al activitatii umane si omu' asta, care crezi ca-i mai probabil sa accepte doua sute de parai ca sa laude un produs despre care stie ca-i prost ? Care crezi ca va lua o mie si ceva de la un partid politic ca sa-i faca campanie pe tacute, adica fara sa recunoasca ca-i agent platit, ci din contra, dandu-se neutru ?
Nu-i problema neaparat ca unu' calificat ar scrie de-a dreptul bine, si altul altfel calificat, sau deloc, ar scrie neaparat prost. Dar in principiu, un om care are o meserie si-o reputatie nu face orice pentru o eugenie si-o tigara. Sau cel putin pe presupozitia asta se afla construita lumea.
Wednesday, 14 October 2009
Auzi, tu de fapt de unde stii sumele?
Wednesday, 14 October 2009
Cu asta ma ocup eu in viata, cu a sti sumele.
Thursday, 15 October 2009
Tismaneanu nu face decat sa-si puna opiniile din ziar pe net. Interactivitate cu cititorii la el pe "blog" nu exista. Ori asta e versiunea "Print.beta" de la milleottocento. Zic asta fiindca l-am vizitat pe blog. Ieri.
Thursday, 15 October 2009
E drept ce zici, cu greu e ceea ce tine Tismaneanu un blog. Dar, pe partea cealalta, ma astept ca mai repede se va transforma chestia lui intr-un blog, decat chestia lu' zoso. Este, bineinteles, doar o estimare.
Thursday, 15 October 2009
Un copil care se joaca cu putulica in nisip si face pipi in ghiveci-ul vecinei are sanse mai mari sa ajunga campion la tenis decat un trompetist din fanfara militara aproape de pensie. Garantii de succes nu exista pentru nici pentru unul nici pentru altul. Da asa filozofic vorbind ... :D
Thursday, 15 October 2009
Inatacabil argumentul, acu mai ramane sa vedem daca 1) un politolog sta in aceeasi relatie cu bloggingul ca si un trompetist din fanfara militara cu tenisul de performanta si respectiv 2) daca zoso e mai aproape de un copil care se joaca cu putulica in nisip si face pipi in ghiveciul vecinei sau de un trompetist de la fanfara militara.
Friday, 16 October 2009
mno, ca tot la politica dati, indiferent de cum bate vantul.
eu va recomand calduros, http://codexpolitic.us/ !
e un blog de analiza politica pe care ar trebui sa scrie mai multi indivizi, dar deobicei scrie mihnea, un ins destul de umblat prin lume si cu destul de multe studii in domeniul respectiv.
Wednesday, 6 January 2010
bai ne strangem randurile in privinta ta
http://www.lamaie.ro/dar-acru-rau/mircea-popescu-este-un-retard-si-o-leguma-stricata/
esti mare, toti o stim!
iti dai seama ca stiu ca te bucuri ca vezi chiar si ca unii radem de tine? asa, te vezi cunoscut
ti-am vazut twitterul
nu ma asteptam sa fii anschilopat si vai de curu tau.
inca te intreb cand iti faci unghiile roz, abia astept sa vin la tine la gradina in timisoara, sa te pozam
esti bun de filme gen taladega nights. poate iti scrii undeva memoriile si eu iti sustin filmul.
macar un film gen elf...ç
Wednesday, 6 January 2010
@fanitza Este, este.
@the marketeer Vezi ca te cauta Alexandra-n alalalt post.
Saturday, 30 August 2014
Ai o moaca de prost Mircea :)
Saturday, 30 August 2014
Io si Ăinștăin.