Povestea Elizei - XXXVII

Sunday, 02 May, Year 2 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

M-am gandit mult la Culita. M-am gandit ca ar trebui sa nu mai fac niciodata ce fac eu. E prea periculos.

Dar daca ar mai fi unu', atunci cate lucruri as putea face... Ar putea sa ma lege ca pe o vitica. As putea sa imi pun catusele pe amandoua mainile si sa ma agat in cui. Si sa ma invete minde... catusele pe amandoua mainile... m-ar putea trage de picioare in jos, sa doara... cate mi-ar putea face...

M-am gandit toata saptamana numai la ziua de joi. Si duminica in biserica. Patimile sfintei Eliza. Ce bine ar fi. Miercuri i-am pus in mana un bilet. "Sa vii maine dupa ore." Atat. Cand am ajuns acasa, am lasat portita crapata. In casa nu era nimeni. M-am dezbracat, am luat catusele, m-am suit pe scaunel, le-am pus la maini, le-am agatat de cui. Am aruncat cheia tare de perete. Am impins scaunelul.

Category: Prz arhscrt
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

One Response

  1. esk`s avatar
    1
    esk 
    Sunday, 2 May 2010

    sper ca a venit tac-su :))

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.