Intrebarile potrivite

Wednesday, 06 April, Year 3 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Am dat, mai ales după 1989, nenumărate interviuri.

Andrei Plesu scrie in ultima Dilema despre tehnicile interviului. Un articol reusit, imbibat intr-o atmosfera de placuta aplecare asupra amanuntimii, o bucata mai reusita si mai reprezentativa pentru talentele si abilitatile cetateanului decit multe altele. Se vede treaba ca nu doar din ingeniosul bine temperat, ci si din furiosul bine temperat pot iesi rezultate notabile.

Asa cum v-ati putea astepta, exista bucati cu care rezonez,

De cele mai multe ori, e vorba de tineri sau tinere grăbiţi/grăbite să te abordeze fără să-şi fi făcut, măcar de mîntuială, lecţiile. Te întreabă despre cărţi pe care nu le-au citit, despre idei pe care nu le pricep, sau despre probleme cu care n-ai nici o legătură. N-aş vrea să-i ofensez. Uneori, simt, în comportamentul lor, stricta dezorientare.

Cert, si nu se putea spune mai bine. Pasajul e un bun cistigat pentru discursul de limba romana, ne ofera de-a gata o descriere precisa si eleganta a unei probleme reale si neplacut de frecvente.

Pe de cealalta parte, exista bucati care-mi produc suspiciuni.

Lăsînd gluma la o parte: nu pun la îndoială buna intenţie a domnişoarei cu întrebările, nici buna ei creştere, nici sensibilitatea ei literară. O sfătuiesc doar să înveţe ce trebuie să întrebe pe cine. Să nu se ia după inspiraţia de moment şi să nu cedeze locului comun. Dar mai ales să nu se apere spunînd că a pus întrebări „oneste“. Înainte de orice, întrebările trebuie să fie potrivite.

Suspiciunile vin cam toate din aceeasi directie : finalul mi-a amintit pregnant pasajul acela din istoria personala a Marianei de Austria, o regina de pe vremuri (In olden days a glimpse of stocking was looked on as something shocking). Cica femeia se ducea spre Madrid, unde-o astepta Filip al IV-lea, cu care de altfel se si maritase. Pe drum, diversi negustori din diverse orase ii ofereau diverse cadouri, indeobste fructe ale muncii si priceperii lor. Atunci cind un tesator de matase i-a oferit sase perechi de ciorapi, seful de protocol a intervenit, in interesul onoarei suveranului sau, afirmind ritos ca regina Spaniei nu are picioare.

Biata fata (cincisprezece anisori) auzind asa ceva, si avind de-a lungul calatoriei oarecari experiente nefericite datorate contrastului intre moravurile catolice ale spaniolilor si obiceiurile mai degraba papale decit catolice ale casei de Austria gindi ca apucatii chiar urmeaza sa-i si taie picioarele, eventual intr-o foarte elaborata ceremonie la Escorial, si-o lua cu lesin.

Este deci o intrebare despre picioarele Marianei o intrebare potrivita, in sensul dat termenului de Andrei Plesu ? Ce este, pina la urma, potrivirea unei intrebari, ce i-o da si ce i-o sustrage ? Era nepotrivit sa intrebi o femeie in 1950 daca poarta implanturi de silicon, in virtutea faptului ca nu existau atari implanturi ? E nepotrivit sa intrebi acelasi lucru astazi, in virtutea faptului ca nu mai exista sini fara ? E nepotrivit sa te intrebi daca mai exista sini fara ?

E potrivit sau nepotrivit sa-l intebi pe Nicolae Ceausescu ce-l indreptateste pe el sa se joace de-a stapinul romanilor ? E potrivit sau nepotrivit sa nu stii raspunde intrebarilor unui tiran in ce priveste propria legitimitate ? Sau intrebarilor unui copil ? Care, daca-i pina acolo, pot fi ele nepotrivite ?

Grele chestiuni, bineinteles. Pina la urma intreaga cultura se poate povesti din perspectiva larga a intrebarilor permise si nepermise, sau altfel spus potrivite si nepotrivite, daca facem aceasta legatura cu terminologia autorului. Stiinta progreseaza, nu-i asa, din paradigma-n paradigma, si ce-i o paradigma altceva decit o impartire a intrebarilor in permise si nepermise, abordare care ingaduie focalizarea eforturilor pe intrebari rezolvabile si ignorarea crevaselor prea adinci pentru a putea fi (inca) abordate (Kuhn, apropo, si eventual Popper, pentru cei interesati a urmari macar rudimentar bibliografia).

Si pina la urma iata ca am si inteles care-i retinerea : din text pare sa transpara ideea ca intrebarile pot fi nepotrivite intr-un mod universal, etern si absolut, in timp ce in realitate nepotrivirea e cel mult o stare tranzitorie. Nepotrivirea nu-i, cu alte cuvinte, o proprietate a intrebarii, ci o caracteristica a celui ce intreaba si a celui ce raspunde, luati impreuna.

Punct de finete pe care sigur ca autorul l-a ratat, dar nu putem sa-i tinem chestiunea prea aspru impotriva : ziarele sunt traditional prost scrise, si spatiul era oricum destul de ingust. Bine c-a indesat acolo cit i-a incaput, si pentru restul... ei, pentru restul avem blogurile.

Sa fiti iubiti.

Category: Trilema Presei
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

8 Responses

  1. Traiasca cultura pe blogurile Patriei!

  2. Păi domnul Pleşu a fost ministru, consilier, adică diplomat într-un cuvânt. Ori aici îi baiu' cu diplomaţii, că nu mai poţi avea un dialog direct, onest cu ei. Poţi avea un dialog potrivit sau nepotrivit.

    Dincolo de asta, există şi întrebări nepotrivite. Spre exemplu cineva îţi pune anumite întrebări personale. Şi dacă într-un interviu pe teme culturale să zicem, 80% din întrebări sunt de tipul: "Unde ai fost ieri noapte?" atunci cred că e de bun simţ să refuzi să răspunzi.

    Concluzia ta cu relaţia de nepotrivire dintre ziarist - intervievat este universală sau legată de domnia sa Pleşu?

  3. Mircea Popescu`s avatar
    3
    Mircea Popescu 
    Thursday, 7 April 2011

    @F Nu fi hater si tu amu.

    @Lotus Refuz sa ofer raspuns intrebarii nepotrivite din final!!11

    Cum adica "exista" intrebari nepotrivite ? Cum exista ele ? Exista ele in felul in care exista prostiile, in modul in care exista patriotismul lui Basescu sau onestitatea lui Voiculescu ? Exista ele in sensul ontologic al verbului, asa cum exista arma crimei sau freza dentistului (cea din mina, nu cea din cap) ? Exista ele asa cum habemus papa ? Zic ca tre' aprofundata chestiunea, ca vorba diplomatilor, it depends on what is is.

    Asta nu inseamna bineinteles ca eu cred ca-i de bun simt sa raspunzi, sau ca nu-i de bun simt sa refuzi sa raspunzi. Chit ca uneori raspunsurile furnizate de-a gata de maestrul I.L. sunt poate preferabile ("Amice, esti idiot ?" ; "C'esti, copil ?!" scl etc).

    Da-n rest zic ca-i foarte fina observatia din primul paragraf. Pina la urma, cultura este artificiu, scopul culturii e sa inlature natura, si deci naturaletea unui om cultivat e indeobste cam falsa. Sau, cu alte cuvinte, nu mai exista raspunsuri, exista in schimb potriveli. Bien trouve! si cortegiul.

  4. @MP: Da, există, în multitudinea practic infinită de întrebări care pot fi puse, adică întrebări potenţiale dacă vrei, unele care, în anumite contexte (interviu - intervievat - intervievator) sunt cam de prost gust să chiar fie formulate cu glas fizic. După cum există întrebări care nu se pun omului de pe stradă în acelaşi sens mai sus discutat (de ex: cât a durat azi noapte cu iubita) în timp ce între prieteni, la o discuţie privată, se pot pune fără să creeze probleme sau să fie nelalocul lor. Acum, dacă trebuie, explicităm şi ce înseamnă "probleme" şi "la locul lor". Eu zic hai totuşi să nu facem abuz de limbaj că ştiai la ce mă refer...

  5. @MP: Cu o uşoară diferenţă de nuanţă, eu aş zice că rezultatul culturii, mai mult decât scopul, este înlăturarea naturii, cel puţin în majoritatea cazurilor. Dar am o întrebare: natura este bună sau rea? Şi nu vreau să îmi zici că e bună la suflet sau rea la pat. Asta dacă vrei să îmi răspunzi onest ce crezi tu.

  6. Mircea Popescu`s avatar
    6
    Mircea Popescu 
    Thursday, 7 April 2011

    Mbine, deci tu afirmi ca exista. Cu ce si pe cine ajuta asta ?

    Natura nu este nici buna nici rea, intrucit exista inainte de problemele etice ale omului.

  7. Păi te ajută să ştii că există şi să fii atent să nu le selectezi pe acelea nepotrivite când iei un interviu. :))

    De acord cu natura. Însă noi tindem să catalogăm totul. Aşa că unii zic că natura e bună, alţii că e rea...

  8. Mircea Popescu`s avatar
    8
    Mircea Popescu 
    Thursday, 7 April 2011

    @Lotus Pai acuma faptul ca niste oameni spun niste prostii imi pare un prost criteriu de orientare.

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.