Filosofia din budoar : Am trecut
de Mirvel : Am trecut sa va admir imbracindu-va, scumpa doamna, cind am constatat cu stupoare ca Henrietta imbraca pe altcineva.
Madame : Domnule de Courval, pe fratele meu, cavalerul de Mirval cu siguranta il cunosti.
de Courval : Chiar foarte profund. Cavalere!
de Mirvel : De Courval.
Madame : Domnisoara este o pupila a mea, tatal ei mi-a trimis-o spre a-i rotunji educatia, chiar daca la prima vedere n-ai crede ca mai poate avea nevoie de rotunjiri. I se spune Eugenie.
Eugenie : Domnule marchiz, domnule cavaler.
de Courval : Cu adevarat remarcabila rochie imbracati, domnisoara.
Eugenie : Madame mi-a poruncit sa gasesc cameriera si impreuna sa gasim o rochie potrivita. Se pare ca sinii mei sunt mult prea mari pentru a fi acoperiti, asa incit o rochie cu demi-corset este de rigueur. Henrietta a ales-o pe aceasta, care precum vedeti stringe talia, coapsele si pulpele asa incit imi este imposibil sa fac un singur pas. Am avut noroc ca domnul cavaler a binevoit sa ma aduca pina aici, altfel ramineam sa-mi petrec restul zilei biata balena naufragiata pe pat.
de Mirvel : Cu siguranta prea frumosi pentru a fi acoperiti. Domnule de Courval, am avut fericirea de-a va trimite acum degraba un bilet.
de Courval : A, ma tem ca va fi ajuns dupa ce eu am plecat. Ce continea ?
Madame : Vai, ce pacat! Eugenie, nu-ti acoperi pieptul! Scoate sinii afara! Expune-te, draga.
de Courval : Domnisoara nu are multa experienta in societate ?
Madame : Acum jumatate de ceas s-a dezbracat pentru prima oara, in fata mea, si cred ca dumneavoastra sunteti primii barbati care ii admira farmecele astfel etalate. Nu-i asa, Eugenie ?
Eugenie : Da, madame.
Madame : Ti-ar face placere daca domnul de Mirvel ti-ar masa sinii ?
Eugenie : Da, madame.
Madame : Scrisoarea fratelui meu continea o rugaminte, si anume, data fiind sarcina pe care ducele de H, tatal adoptiv al Eugeniei a binevoit sa mi-o incredinteze, ma gindeam ca ar fi foarte potrivit daca ati binevoi a o aduce in vizita pe tinara dumneavoastra captiva, despre care fratele meu tocmai mi-a povestit.
de Courval : A, ce coincidenta fericita! Mescalier!
Valetul marchizului de Courval intra impreuna cu un lucrator, care se apuca sa mestereasca la butoi.
de Mirvel : La ce te gindesti, domnisoara ?
Eugenie : La ciocolata, domnule.
de Mirvel : Dupa masa, domnisoara. Ai sa-ti strici somacul.
Eugenie : Da, domnule.
de Courval : Venind am vazut o scena pitoresca in marginea drumului. Un tinar s-a apropiat de altul si i-a soptit ceva, punindu-i dragastos mina pe fund. Acesta din urma a luat foc si l-a lovit de mai multe ori cu bastonul pe indraznet.
Madame : A!
de Mirvel : Cit de absurd e construita societatea de azi...
Eugenie : De ce i-a pus mina pe fund ?
de Courval : Dorea fara indoiala sa-si faca o placere cu el, domnisoara.
Eugenie : Iar celalalt, de ce l-a lovit ?
Madame : Fara indoiala s-a simtit jignit de atare propunere.
Eugenie : Dar... dar... daca cineva ar dori sa-si faca o placere de ce s-ar simti oricine jignit de aceasta propunere ? E un compliment, nu ?
de Courval : Cu siguranta!
Madame : Vezi tu, draga mea, unii oameni nu sunt siguri daca ceea ce fac este bine sau este rau.
Eugenie : Ca si mine...
de Mirvel : Ca si oricine.
Madame : Atunci ei in loc sa cerceteze si sa afle prefera sa urmeze pur si simplu niste reguli simple, niste percepte, niste ritualuri.
Eugenie : Ca si fratii iezuiti!
de Mirvel : Intocmai!
de Courval : De necrezut cita istetime zace in acest trup andaluz.
Mesterul si-a terminat treaba, deschizind butoiul din care iese o foarte nuda, foarte alba si foarte frumoasa tinara.
