Dragoste, nu sex

Am descoperit pe fain@polimedia gratie eforturilor cetateanului dAImon un articol al unei consatence de-a noastre de-aici din Timisoara, pe care de altfel o mai si citesc ocazional, intitulat promitator Drame de lux*.

Acum sigur ca la comparatia scriptica rezulta ca dramele sunt de-alea cu amoruri neimpartasite, iara luxul mai mult din vorbe decit din fapte, mai mult glod si sudoare decit lux, da-n fine, sa nu ridicam stacheta mai sus decit e cazul, c-om ajunge incapabili sa ne bucuram de viata. In tot cazul, ingaduiti-mi sa citez :

Drama se deschide în faţa mea ca o carte abia ieşită de la tipografie: el e bărbatul îndrăgostit, plin de bani; ea e …. mama iubitei. O gazelă de bambuu, frumoasă, fugită de-acasă la 15 ani, dansatoare în cluburi în Germania, prostituată de lux, damă de companie şi proxenetă. El plânge, e trist pentru că de când sunt împreună (din vară) a cheltuit 200.000 de euro, o iubeşte, ştie sigur că şi ea-l iubeşte, dar el nu poate trăi aşa, nu poate accepta ca ea să se întâlnească şi cu foşti clienţi.

El: “I’m a man, you know, I’m no angel, I have not been an angel in the past, but I love her. I do not know what more I can do”.

Ea: “da, ştiu, te înţeleg perfect. ai dreptate. dacă o iubeşti cum spui trebuie să o salvezi. trebuie să fii alături de ea, să-i acorzi încredere şi când va înţelege şi va fi sigură că se poate baza pe tine atunci va renunţa”:

El: “I cannot be patient. I told her hundred times not to lie to me. I know she loves me. I know she made love not sex with me”

Acum, in calitate de fost proprietar (in sens propriu zic, nu vorbim metafore, bine ?) al unei turme intregi de caprite de-astea simt asa ca o inclinatie sa ofer si io o parere-doua.

Prima parere e ca diferenta aia intre "a face dragoste" si "a face doar sex" e o marota. Exista doua categorii de femei care depasesc limitele fara nici un fel de dificultati. In primul rind bineineles profesionistele, dar cele adevarate, fetele cu multa experienta. Prin practica (si cu un dram de inteligenta) ele si-au creat capacitatea de-a proiecta si reprezenta orice "are nevoie" sa simta animalu', asa incit testele obisnuite (chestia aia de-i zice "gut feeling") le sunt perfect inaderente, ai exact zero sanse sa-i intuiesti tu starea interioara pe baza "experientei" tale de ghiolban care "n-o fost nici el inger".

Motivul vine din chiar natura meseriei : barbatii merg la curve pentru ca sunt satui de neveste, prietene si alte oficialitati si somnitati. Cum adica "sunt satui" ? Sigur ca este si partea fizica, sunt satui de mustati, de par inghinal, de burtica, de pori, de sini lasati, de chiloti de bumbac galbeni si deformati. Dar exista, si adesea e mai importanta, partea emotionala. Femeia "onesta" intr-o relatie simte nevoia si obligatia de a comunica cu barbatul printr-o nesfirsita suita de mici (sau mai mari) reactii de toate felurile. X o supara, la Y se incrunta, la Z cade pe ginduri, e o intreaga orchestra simfonica de "semnale".

Ei, semnalele alea sunt absolut obositoare pentru barbat, si asta n-are nici o treaba cu inteligenta lui, si pe mine ma obosesc cum il obosesc si pe Nelu' taximetristu' si pe Ghita porcaru', sunt pur si simplu obositoare universal. Faptul ca nu-mi vine dificil sa le decodez nu reduce cu nimic problema, si-n general femeia medie trebuie fiarta inainte de consumare pur si simplu ca sa mai dam jos din grunjii astia de pe dinsa. Nu e clar de ce gaseste util sau important sa si-i adauge, dar nu se naste cu ei, ci-s defecte dobindite in urma procesului de socializare.

Spre deosebire de ea, curva reuseste sa taca din gura, da' de-adevaratelea, nu cum tace din gura nevasta, ca o metoda de-a vorbi mai tare. Intr-o prima faza asta-i tot ce stie si face ea, e nivelul zero al profesiunii, dar pe masura ce cistiga experienta, si daca nu-i cu totul proasta invata cum sa procedeze exact invers decit nevasta. Adica, in loc de tepi cu care sa impunga si sa irite ii cresc tentacule cu care sa mingiie si sa incurajeze. Chestiunea nu-i prea dificila, barbatii sunt in general creaturi foarte simple si remarcabil de oneste, ca atare nu descriu cine stie ce dificultate, stiinta despre rachete. Si iata cum ajunge saracu' sa creada ca au cine stie ce conexiuni astrale. Vai de capu' lui.

Cealalta categorie de femei capabile sa confuzeze sunt pustoaicele. Fetele fragede, de pe la 12 la 16-18 ani (functie si cit sunt de uzate) nu au inca finalizat procesul de socializare, si ca atare nu s-au grunjit la suprafata, ci pastreaza inca o naturalete infantila care le ingaduie sa creeze spontan pe alocuri pseudopodele de care discutam dinsus. Sprijinite si de reactia uniform pozitiva datorita virstei** copilele sunt perfect capabile sa convinga patru adulti diferiti ca-s speciali in aceeasi seara, chestie vazuta de mine cu ochii mei si verificata experimental, iara nu metafore.

A doua observatie este ca e falsa asteptarea si teoretizarea cum ca barbatul din citat are in fapt ceva de oferit fetei ibidem. Prezumptia ca ea neaparat are nevoie de "securitate", ca urmeaza asta s-o salveze, ca-i face casa... de ce s-o salveze, ma rog frumos ? N-are nevoie sa fie salvata, plina lumea de Isusi de-astia, lipsa e de Magdalene nu de Isusi. Fata isi exploreaza fiinta si exploreaza lumea, tot ce poate face un barbat pentru ea e sa-i arate cum, si s-o sustina sa. Daca are abilitatea si inteligenta sa faca asta, se va trezi fara dificultati cu o turma de caprite, pentru ca se duce vorba repejor si toate au de fapt cam aceleasi nevoi. Daca in schimb isi inchipuie c-o poate imbraca in hainele lui ma-sa... vai de capul lui.

E posibil sa vina de la un timp momentul la care a obosit, s-a satisfacut si doreste sa se aseze, sa-si faca familie, sa creasca copii (contrar credintelor publicului, curvele sunt si foarte puioase si foarte mamoase, daca ajung pina la virsta ceea), dar timpul ala vine mai inspre treizeci, daca vine, si nici intr-un caz cu un tip pe care l-a cunoscut pe cind "se prostea" (e citat, nu-i metafora, bun ?).

Si chiar si daca a venit, si s-a asezat, si-a facut copii, e absolut multumita de sot si de situatie in general, tot e perfect posibil ca sa existe pe undeva un tip ramas din istorie cu care si-o pune cind vrea ala, daca vrea ala, ba chiar ii face si-un copil si-l creste ea, daca asa vor si se hotarasc. In general lipsa de interes a aluia, si nu sfortarile si eforturile sotului-fazan limiteaza ambele aste situatii, afara de cazul c-aveti noroc si-i mort. Si de fapt, daca aveti de gind sa va faceti casa cu o fosta curva cam asta tre' sa aflati, delicat si finut sa nu se prinda : daca-i mort 'au nu proprietaru' ei. Asta fiind de altfel si primul pas pentru chestia aia magica la care visati dumneavoastra, recte transferul de proprietate, si pe care sunt eu dispus sa pun ramasag 1 : 1000 contra dumneavoastra. Ca n-aveti sanse, nu mi-e clar ca exista zece in toata Romania capabili de asa ceva.

Si-n rest, bineinteles, sa fiti iubiti, si respectiv fericiti.

---------
* Subliniez pentru edificarea cititorilor grabiti ca autoarea citata nu-i participant, ci martor la discutie.

** Adinc ingropat in creierul reptilian se gaseste un circuit care se ocupa cu recunoasterea amicilor si inamicilor, cu acces direct la sistemul simpatic si linie rosie pina la suprarenale. Puii diverselor animale dau reactii mult mai prietenoase decit exemplarele adulte, ceea ce face posibile tot soiul de fenomene, precum adoptia copiilor de catre lupi, si despre care se speculeaza ca-i motivul pentru care antecesorii nostri, oamenii de Cro-Magnon i-au infrint si inlocuit pe astazi disparutii Neanderthalieni : ai nostri erau mai dragutei, mai copilarosi la chip, si deci mai putin "periculosi".