Doua dificultati mentale cu o sursa comuna

Thursday, 05 January, Year 4 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Sa purcedem cu citate ilustrative.

I. Se discuta importanta relativa a Internetului, un fel de "la ce ne serveste noua Soarele, Gigel ?". Eu mentionez observatia banala ca "lumea" e un ce mai mic decit Internetul, un subset a acestuia. Mi se raspunde ca :

E mare cît lumea că sîntem şi noi prin el? Atît de ignoranţi şiaroganţi să fim?

Tendinta ar fi adica de argument ad personam, pe teoria ca eu as fi mai puternic pe Internet decit in "lume", si atunci adaug observatia banala ca lumea e un ce mai mic decit Internetul nu pentru ca-i o indisputabila evidenta ci pentru ca e un fals care mi-ar servi, eventual la a-mi fertiliza ego-ul.

Problema cu abordarea asta, dincolo de ineficienta din principiu a argumentelor ad personam este ca eu nu sunt de fapt mai puternic pe Internet decit sunt in lume. Nici nu-i probabil ca voi fi prea curind, adevaru-i ca-i deosebit de simplu (si deosebit de inutil) sa fii puternic in lume.

Totusi, faptul ca argumentul e disfunctional nu schimba faptul ca el a fost prezentat, ceea ce inseamna ca o persoana a socotit cumva ca sa-i iasa cu plus evaluarea chestiei drept argument. Oare cum a procedat ?

Incercind sa-mi lamuresc intrebarea asta, am notat in trecere ca preopinentul mi-a reinterpretat mental afirmatia "Internetul e mai mare decit lumea." dindu-i "E mare cît lumea", care-i cu totul si cu totul altceva. Eu nu asta am zis, eu am zis altceva. Eu am zis de fapt exact opusul. Intensiunea afirmatiei initiale, de suprematie absoluta a Internetului asupra lumii este tocmai chestia care s-a pierdut in traducere, ajungindu-se la situatia ridicola in care un ce mai mic (lumea) e unitatea cu care se compara un ce mai mare (Internetul). Ce fractie dintr-un simbure de cireasa e cireasa cu simbure cu tot ?

II. Absurditate care mi-a adus imediat aminte de ceea ce va fi al doilea exemplu in discutia noastra, anume spaimele unui cetatean lipsit de bani in raport cu modificarile pe care le sufera banii sub presiunea eliberatoare a tehnologiei :

din cauza asta bitcoin e un fel de pseudoponzi pentru a te imbogati pe boom de la niste prostalai. problema e ca prostii, sau pustanii, n-au si dolari reali sa investeasca.

In realitate, bitcoin e pur si simplu o tehnologie superioara. Tot asa cum introducerea aurului ca mediu de schimb a prezentat niste avantaje certe asupra variantelor anterioare (scoici, frunze si pesti sarati), avantaje de natura pur tehnica, tot asa exact bitcoin prezinta niste avantaje certe asupra solutiei comune. La ora actuala banii sunt un ce care depinde-n existenta lui de creditarea de catre toata lumea a unei banci centrale, care-l poate crea in orice cantitati. E evident ca respectivul server centrali al banilor va favoriza o anumita parte din utilizatori, defavorizind tot restul din simpla instabilitate cuantica. E de asemenea evident ca partea favorizata va obtine astfel niste avantaje care-i vor permite sa se selecteze si sa perpetueaze defavorizarea, creindu-se astfel doua categorii de utilizatori ai banilor. E in fine evident ca asa ceva nu-i in interesul unei majoritati a utilizatorilor, si-atunci singurul motiv pentru care ei ramin in sistem e lipsa alternativei.

Bitcoin prezinta niste avantaje tehnice, de exemplu acela ca nu poate fi produs decit intr-un anume fel, precizat dinainte. In acest sens, bitcoin nu este valuta fiat, este valuta est. Spre deosebire de valutele pe stil vechi, care necesita interventia declarativa a unui cineva care sa le faca sa fie, bitcoinii sunt pur si simplu, fara a mai necesita declaratia respectiva. Bitcoin mai prezinta si avantajul ca poate fi tranzactionat imediat (nu in sensul ca tranzactiile sunt spontane, cit in sensul ca nu-i nevoie de o agentie (cunoscuta si drept banca) pentru a media o tranzactie). Ca atare, bitcoin prezinta exact tipul de avantaje care-au asigurat aurului suprematia asupra barterului, si putem considera ca le prezinta intr-o chiar mai mare masura. De aceea nu-i discutabil ca bitcoin va inlocui toate valutele si va detine vasta majoritate a tranzactiilor intr-un interval de timp finit. E posibil chiar daca improbabil ca acest interval sa fie mai indelungat decit o viata sau mai scurt decit un an, dar in principiu trecerea va avea loc si se va finaliza in decursul urmatoarelor citeva decenii.

Ca orice prefacere tehnologica, si trecerea de la valutele vechi la bitcoin ii avantajeaza pe cei inteligenti si pe cei bine informati, si ii dezavantajeaza pe cei neinteligenti sau prost informati, adica exact tipul care va construi false rationamente care sa explice de ce tehnologia superioara nu-i de fapt superioara, sau de ce chestia mai mare decit lumea nu-i de fapt mai mare decit lumea, si cireasa cu simbure cu tot e o fractie din simburele ciresei.

Totusi, ce ar impinge pe cineva la respectiva conduita irationala ? Am meditat putin la tema asta si am o explicatie care unifica ambele exemple.

Primul preopinent nu e mai puternic decit mine in lumea reala, si deci ar avea mai putin de "pierdut" (la nivelul subiectiv, psihogenic la care se poarta discutia) din redefinirea categoriei superioare din "lume" in "Internet". Al doilea preopinent nu e mai bogat decit mine, nu detine stocuri de valute vechi mai insemnate, si deci si el ar avea mai putin de "pierdut" (tot la acelasi nivel) din redefinirea valutei vechi drept superflue tehnologic. Ce i-ar mina atunci pe ei sa ma suspecteze pe mine de agresiune atunci cind observ evidenta ? Urmatorul mecanism psihologic : ei sunt angajati intr-o cursa care-i cam sperie, care le pare cel putin egala puterilor lor, ca-i vorba de acumulat bani sau putere dupa caz. Daca tu alergi spre un steag care-i pe virful unui deal, oricit ti-ar fi de greu si oricit te-ai teme ca vei cadea lat inainte sa-l ajungi si careva mai in fata decit tine zice "stii ce ? steagul nu-i de fapt pe dealul asta, ca vad clar valea, e pe dealul urmator" iti vine sa-i zici vreo doua de dulce. Sigur, nu-i vina lui ca steagul nu se afla unde ti-ai inchipuit tu ca se afla, da' fiecare celula musculara urlind inecata-n suvoaie de acid lactic si fiecare tendon stressat urla ca nu se poate asa ceva, si va trebui sa curga singe!

Cu alte cuvinte, tendinta de-a impusca mesagerul nu-i o inventie a neocortexului, ea se afla codata strafund in fibra fiintei. Cel putin asa-mi explic eu toata chestia : e psihologic mai ieftin sa-ti explici starea de fapt drept o porcarie a aluia mai bine plasat decit s-o accepti drept o realitate obiectiva. Intr-un sens abordarea e rationala, sau macar parcimonioasa : ala din fata ta e un om rau prin insasi chestia asta (asa functioneaza cortexul, si asa si trebuie sa functioneze el, viata-i o lupta) ; vestea ca vei avea de fugit de doua ori cit nu credeai ca poti e un lucru rau. Cum paduche la paduche trage, probabil ca exista o legatura intre cele doua rele. Aceasta legatura, cum bine observa primul preopinent, ar trebui sa fie tocmai rautate lor (ca nu-i bazata pe ceva obiectiv, ci e intru totul o creatie deductiv-subiectiva), care rautate se exprima-n termenii adecvati fiecaruia, de exemplu pentru minti formatate de argoul bisericesc in termeni de pacate capitale, aroganta, alea. Sau pentru minti crescute-n spiritul tehnologic al aceleiasi Europe, in termeni tot de pacate capitale : ignoranta, alea.

Ordinea este perfect relevanta, si iata cum am descoperit intimplator o tensiune esentiala-n gindirea primului cetatean, care se zbate sa-si reconcilieze doua abordari contradictorii care nu-l conving in aceeasi masura, da' de care nu se poate dezbara.

Asta ar fi de altfel si [unul dintre] motivele pentru care Internetul este mai mult decit lumea. Asta si capacitatea lui de-a impune bitcoin in pofida unei majoritati oricit de largi de cetateni care sustin absurditati precum cele citate la al doilea punct. Asta si diverse altele.

Cam asta-i tot.

———
  1. Merita observat ca banii vechi pot fi exprimati complet in sistemul de reprezentare al bitcoin, dar bitcoin nu poate fi exprimat in sistemul de reprezentare al banilor vechi. Atit si-i deja destul pentru a inchide discutia despre suprematie. []
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

2 Responses

  1. Mea culpa! Am vrut să modific, din "E mare cît lumea..." să rescriu "E mai mare decît lumea că sîntem şi noi prin el?" dar a fost prea tîrziu.

    Cu toate acestea... rămîn la părerea că eşti prea alambicat în exprimare iar lipsa diacriticelor îţi face un mare deserviciu.
    Spre exemplu: "adevaru-i ca-i deosebit de simplu (si deosebit de inutil) sa fii puternic in lume." - asta pentru alambicare

    şi (legat de diacritice)

    "Cuvintul astfel notat incit sa rimeze cu muie (adica, fata)..."
    muie=fata sau faţă?
    Cel puţin folosim î din i amîndoi că aşa vrea muşchiul nostru! :)

    deosebit de simplu = complicat
    deosebit de inutil = util

    Se utilizează foarte des formula "deosebit de simplu" ca fiind ceva uşor, la îndemîna oricui, aşa-i? Eu ce tre' să mai înţeleg oare?!

    Şi ca să lămurim un amănunt (care nu trece neobservat), la nivelul meu semidoct eu nu ştiu să interpretez prea bine afirmaţiile tale darămite să le reinterpretez... :)

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Thursday, 5 January 2012

    Hehe, pai oricine are dreptu' la o parere, da' nu ti se pare tie ca textul cistiga din ambiguitatea fata/fata in exemplul dat de tine ? Ca mie asa mi se pare.

    Deosebit de e o formula de intarire. Un ceva deosebit de simplu ii inca si mai simplu decit ce-i simplu pur si simplu. Putem spune ca tot ce-i deosebit de simplu se remarca prin simplitatea-i. Cum o sa fie complicat ? Si idem cu deosebit de inutil, nu-i util, ci inutil cu mot in frunte.

    Io folosesc i pentru ca m-o convins asta.

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.