Daca doriti Premiul Nobel

Saturday, 29 August, Year 1 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Indeobste se crede ca un premiu Nobel e asa, un fel de mana care iese dintr-un nor si-l prinde pe unu' de guler. Totul se petrece spontan, in maximum 30 de secunde, si raman peretii afumati, tavanul crapat etc. Ei bine, nimic mai fals.

Premiile Nobel, ca si toate celelalte recunoasteri stiintifice, se obtin dand un raspuns corect unei intrebari simple. Daca nu ma credeti pe mine, sa va notez parerea distinsului Richard Feynman, ca poate pe el il credeti, in calitate de laureat :

Stiinta asculta intotdeauna un pusti cu o idee cu aceeasi atentie pe care-o acorda profesorilor in varsta.

Se intampla ca am la dispozitie o intrebare simpla care va genera fara indoiala un premiu Nobel. Asa ca ascutiti-va hartiile, desfaceti-va creioanele, si sa purcedem.

Fie un eveniment care poate sa se intample sau sa nu se intample la un moment dat in viitor. Produceti un model care sa ingaduie estimarea corecta a valorii prezente a evenimentului respectiv.

Da, asta-i tot. Poftiti cu incredere. Cele doua extreme (ambele raspunsuri gresite) intre care presupun ca se va gasi raspunsul corect sunt :

1. Un eveniment probabil nu poate avea din principiu o valoare. Valoarea, notional vorbind, se poate aplica strict trecutului, si a vorbi despre valoare in non-actualitate e un abuz de interpretare.

Problema cu aceasta abordare e ca invalideaza principala axioma pe care se bazeaza economia, si anume valoarea ca valoare de schimb. Daca cineva este dispus sa ofere 2 lei pentru un creion, acel creion valoreaza (cel putin) doi lei.

In cazul evenimentelor probabile, fie o tragere la sorti care va avea loc joi. Daca biletele se vand luni, valoarea premiului este de 100 de lei, si in total se vand fix 10 bilete, atunci chiar daca noi sustinem ca evenimentul viitor "biletul meu este castigator" nu are o valoare, pentru ca nu a avut inca loc, totusi se vor gasi cu siguranta oameni dispusi sa plateasca pana la 10 lei pentru el, in tot intervalul luni-joi.

Existand deci valoare ca valoare de schimb, cu greu putem sustine ca totusi nu exista nici o valoare.

2. Un eveniment probabil are o valoare egala cu probabilitatea lui inmultita cu beneficiul pe care-l aduce prin actualizare.

Problema cu aceasta abordare este ca duce spre o paradoxala creere infinita de "valoare" in mod pur scriptic, asa cum se explica in acest articol.

In mod evident, ne lipseste ceva. Rezolvarea acestei dileme este de fapt principala problema economica a secolului nostru, si cel ce va crea un model teoretic capabil s-o rezolve va ramane, fara indoiala, in istorie.

Va ascult.

Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

17 Responses

  1. romania inedit`s avatar
    1
    romania inedit 
    Saturday, 29 August 2009

    Alte idei de premiul Nobel nu mai ai ?

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Saturday, 29 August 2009

    Noa ma! Io dau si tot mie-mi cere!

  3. daca imi vine vreo idee pentru rezolvarea problemei, promit ca intr-un comentariu la acest articol o public.

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Saturday, 29 August 2009

    Sa fie intr-un ceas bun!

  5. as tinde spre versiunea doi. si ca sa nu spui ca tinde la infinit, imparte si tu valoarea la (numarul estimat de participanti) inmultit cu radical din (liberul arbitru).

    unde cuantificarea liberului arbitru nu stiu sa spun cum se face, da' in mod sigur un sociolog (asa ii zice, nu?) ar putea sa dea o cifra, bazata de exemplu pe faptul ca eu nu cumpar bilete la loto niciodata si ca mine sunt si altii. pentru o tragere loto, unde se estimeaza ca au sa cumpere bilete 204,012 oameni din populatia cu putere de cumparare de 8,568,504 persoane, liberul arbitru ar fi, sa zicem, in valoare de 42 (HHGTTG).

    te rog sa'mi zici daca am ramas in istorie. stiu ca suna a gluma ce'am scris, dar nu e.

  6. Mircea Popescu`s avatar
    6
    Mircea Popescu 
    Sunday, 30 August 2009

    Pai istoria va raspunde. Mie nu mi se pare :)

  7. Să-mi fie cu iertare, doar că eu observ că „valoarea” are un înțeles destul de vag, dependent de multe variabile (date de context), altele decât probabilitatea producerii evenimentului. Vorbim de valoarea în sens economic? Sau în sens pur abstract, matematic? Dacă e al doilea caz, atunci am lucra într-un spațiu matematic extins cu alte operații decât cele cu care se lucrează în mod normal în probabilități (noțiunea de „valoare” implică și lucrul cu valori, adicătelea atașarea valorii la eveniment, reprezentarea acesteia ca o funcție etc.). Nu-s matematician, dar am impresia că abia după ce se justifică matematic toate chestiile astea se poate găsi o relație, generală sau particulară, empirică sau exactă.

    Ba nu ar fi deloc exclus ca relația să fie tot una axiomatică, eventual construită pe o ipoteză matematică dovedită ca problemă foarte dură (gen ipoteza Riemann sau P vs NP).

    Am pus problema așa doar fiindcă îmi e destul de neclară chestia asta cu valoarea evenimentului și felul în care trebuie privită (într-un sens matematic, asociat cu spațiile specifice probabilităților, mi se pare că are destul de mult sens și ar putea ieși ceva din asta).

  8. Mircea Popescu`s avatar
    8
    Mircea Popescu 
    Sunday, 30 August 2009

    Pai asta-i parte din problema : trebuie definit un model, care intre altele sa raspunda la intrebarea "ce-i valoarea". E pana la urma un alt fel de-a pune problema.

    Singurul motiv real pentru care am putut exprima intr-o fraza aceasta problema e ca am folosit ambiguitatea limbii, altfel ea este o problema extrem de complexa.

    Asa cum explicam unei amice, m-ar mira foarte mult ca solutia sa poata evita de exemplu regresia Taylor, si poate sa ajunga chiar pierduta-n spatii Banach, ori cine stie ce alte araturi.

  9. atunci pot sa dorm linistit. raspunsul meu la intrebarea ta simpla (care prea seamana cu "Fundatia") nu va fi folosit la urmatoarele alegeri din romania. phew!

  10. Mircea Popescu`s avatar
    10
    Mircea Popescu 
    Monday, 31 August 2009

    ;)

  11. făniţă`s avatar
    11
    făniţăinsigna de prim sositinsigna de trolinsigna pentru 1000 de comentarii 
    Monday, 31 August 2009

    păi eu mă gândesc la valoare etimologic. valoare înseamnă unitatea de măsură prin care se pe poate utiliza un obiect/eveniment la un interval de timp. cât timp un interval de timp intră în discuţie e evident că avem de a face cu o funcţie relativă.

    cu riscul de a mă face de râs voi adăuga că în opinia mea, spre final, singurul lucru care are cu adevărat valoare este timpul. pentru că celelalte sunt practic limitate doar de distanţe. cu cât scurtăm distanţele va creşte valoare timpului, asta cred că se poate verifica de-a lungul istoriei.

  12. Raspunsul este : Bineinteles ?

  13. TargetShop`s avatar
    13
    TargetShop 
    Sunday, 6 September 2009

    am senzatia ca articolul asta e un fel de povesteste povestea povestita povestitorilor.
    ma reintorc sa citesc
    Revin
    :D

  14. iaca, acum ca am un pic de timp si un pahar de walker in fata, o sa imi permit sa aberez putin pe tema asta. in primul rand, merci mirceo, ca prin blogul tau, ne permiti sa ne dam cu parerea pe astfel de teme.

    valoare vad eu indica, abundenta si utilitate. pentru o valoare mare avem nevoie de o abundenta redusa si de utilitate maxima. utilitatea iara vine cam de vreo doua tipuri. utilitatea de consum, care se masoara prin fericirea ce o produce consumul respectiv sau prin valoarea ce o poate produce consumul obiectului respectiv, combinat cu munca, care poate lua fel si fel de valori, dar care se manifesta direct proportional in valoarea finala a obiectului obtinut prin aceasta combinatie. ori tocmai ca nu, in unele cazuri, nivelul muncii nu modifica cu mult nivelul utilitatii vitoare. si apoi, ce inseamna munca astazi? munca poate sa fie si o investitie intr-un obiect care sa te ajute sa reduci volumul muncii.

    ma tot gandesc cum poate fi reprezentata modic o functie a valoarii. ma refer la o formula bruta, care sa fie perfect aplicabila realitatii date. problema principala pe care o vad se rezuma la "atatea capete, atatea pareri". adica vreo 6 miliarde de pareri despre valoare trbuiesc reduse la una. adica la o valoare medie. problema se complica, pentru ca gandim in mai multe dimensiuni. adica in functie de timp, vezi jiji becali, care isi schimba parerea de la o ora la alta. cum sa cuprindem o medie a valorii care sa nu fie nici prea generala, ca aia nu se mai aplica, dar nici prea obiectiva, ca atunci devine, ceea ce si e de fapt, adica, doar o parere?!

    cat este de abstract conceptul de valoare in abundenta? de pila pe pamant, ceea ce numin noi aerul. daca brusc s-ar rari aerul respirabil, ar fi monopolizat si distribuit in functie de o valoare stabilita de monopolizant. am vazut recent un film pe care toata lumea l-a catalogat ca fiind prastie, insa mie mi s-a parut extraordinar. se numeste sleep dealer si desi, cu cateva greseli pe care le-m observat merita vizionat de catre toti cei pe care ii preocupa acest subiect. ce valoare are litera a sa zicem? dar b? sau c?

    ce valoare are timpul? sau ce valoare va avea peste niste n ani, in care omul va cunoaste nemurirea? sau, sa pun altfel intrebarea... ce se va intampla cu valoare in momentul in care omul nu va mai cunoaste timpul?

    utilitatea...

  15. Mircea Popescu`s avatar
    15
    Mircea Popescu 
    Monday, 28 September 2009

    Deja sa incepem cu invalidarea : Care-i utilitatea Monicai Columbeanu ? Si cat costa ea ? Care-i utilitatea Nichitei dac-o intrebi pe ea, si care-i valoarea ei daca ma intrebi pe mine si reciproc ? Da' o pereche de adidasi pe care nu scrie adidas ? Da' un parfum ? Etc.

    Pamantul nu poate fi consumat, in sensul fundamental, pamantul ca ogor, fond funciar, ci din contra, el ne consuma pe noi. Inseamna asta ca are valoare nula ?

    Mnoa. Dar altfel bine obsevi, ca problema-i complexa. Ceea ce numesti tu functie, cand vorbesti despre functia-valoare cu aplicare uniforma ar fi un raspuns acceptabil la cererea mea pentru un model, daca o gasesti.

  16. problema nu este complexa. asa o gandesc oamenii de asatzi. gandirea este complexa.

    "Pamantul nu poate fi consumat, in sensul fundamental, pamantul ca ogor, fond funciar, ci din contra, el ne consuma pe noi. Inseamna asta ca are valoare nula ?"

    aici gresesti. problema nu este una sociala ci individuala. ce este social nu ar trebui sa iaba valoare. valoarea sociala este doar o inconvenienta a epocii noastre.

    sa ma hazardez un pic. valoarea sociala ar trebui sa fie ca si aerul respirabil. adica din abundenta. nu poti estima valoarea in termeni sociali.

    de exemplu pentru tine unspiled monster [http://www.youtube.com/watch?v=ABMqGHEX-7w&feature=related] nu ar trebui sa aiba o prea mare valoare. deasemni iubirea mihaelei pentru tine ar trebui sa fie o chestiune care sa te lase rece. nu la fel e pentru mine.

    in principiu valoare este un schimb. vasazica un targ. cat lasi tu de la tine pentru. cat las eu de la mine ca sa iei tu. asta e valoarea. o chestiune strict individualista.

  17. mai exact, statul, adica principiul social din lumea moderna contemporana nu ar trebui sa se implice asupra impuneri valorii pentru ca valoarea sociala nu are valoare ca opinie. valoarea este un schimb strict individual.

    si cu asta problema este rezolvata. ecuatie pula. :D

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.