Dilema veche
Nume: E-mail:
   
   
 
 
CALEIDOSCOPIE

Andreea ENEA
Blogmeet-ul – o “redacție" pentru social media?

Bloggerii au dorit să socializeze mai mult. Și atunci, a circulat un tweet: „Să fie blogmeet“! Și a fost blogmeet. Cam din 2005, din cîte am înțeles, în București. Din grup de referință, se transformă în grup de apartenență. Dar de ce motiv de întîlniri „speciale“? Poate fi considerat o urmare a numărului sporit de bloguri românești la ora actuală. Mai întîi, studiile efectuate de Carmen Halotescu și Cristian Manafu în 2005 și 2006 au estimat circa 5000 de bloguri existente la acel moment, respectiv 12-14.000 de bloguri. În 2007, deja exista un blog la fiecare 580 de utilizatori de Internet. Trafic.ro are înscrise în jur de 4860 de bloguri, în timp ce pe Zelist.ro sînt înscrise 43.845.

În București, Iași, Timișoara, Brașov, în Constanța, cît și în orașe ca Baia Mare, Roman sau Bacău se organizează blogmeet-uri. Dacă la început existau grupuri mici, de 4-5 persoane, acum se adună chiar și 40. Motiv de fericire, dar și de disconfort. Se dorește socializare, sînt binevenite discuțiile și inițiativele la care participă toată lumea, dar un număr prea mare îngreunează comunicarea și acoperirea tuturor punctelor de interes (sau stîrnește divizarea pe grupuri mai mici). Primii pași, primele blogmeet-uri, primele cuvinte-cheie: web 2.0, wordpress, bloguri de succes, conținut, trafic, seo, bere, bloggeri. București. În 2005, Antonio Eram, cel care făcuse weblog.ro (foarte cunoscută platformă pentru bloggerii români), organiza întîlniri între bloggeri. Făceau schimb de „cărți de vizită“, s-au amuzat unul pe seama blogului altuia, au găsit puncte comune, au vorbit de cărți și bloguri sau experiențe personale. S-au (re)cunoscut între ei, s-au plăcut sau au discutat în contradictoriu. Așa a apărut prima formă de blogmeet. Constanța. Se zvonește că ies blogmeet-uri frumoase acolo. De la primele întîlniri, se adunau peste 30 de persoane. Nu toți erau mulțumiți de organizare, așa că s-a sugerat pregătirea din timp a detaliilor ce țineau de dată și loc. Se mai propunea stabilirea subiectelor, liste ale celor prezenți și promovarea acestor întîlniri în mediul online. Doar că și la case mai mari apar conflicte cum ar fi probabil dilema cea mai arzătoare: forma protocolară sau nu, subiecte dinainte stabilite sau spontane? Astfel, cei mai puțin axați pe SEO, page ranking, trafic, politică etc. doresc de la un blogmeet o metodă de a se cunoaște și de a socializa, de a da startul la proiecte care îi caracterizează.

Iași. Ah, Iașiul este activ la capitolul acesta, este dedicat și serios. Tot prin 2008 au apărut primele blogmeet-uri la care deja existau invitați speciali (cum ar fi Cristian Adomniței, care venise în calitate de candidat PNL la Primăria Iașiului) cu care s-au discutat diverse probleme la nivel local, cum era de așteptat. În rest, bere, proiecte online, opinii și social media. Faptul ca oamenii interesanți se întîlnesc cu alți oameni interesanți devine motiv de provocare, drept pentru care blogmeet-urile din Iași sînt foarte dinamice și bine clădite. Brașov. Din cîte am înțeles, pe aici s-au perindat discuții acide pe tema comunității de bloggeri. Pe anumite bloguri s-au dezvoltat mici aversiuni pentru că mulți sînt sceptici. Nemulțumiți de calitățile de blogger ale unora, au început cu dezaprobarea modelului de blogmeet. Ba că le lipsește unitatea, comunitatea, dar au potențial, ba că bloggerii nu sînt adevărați bloggeri. Cam multă tensiune. În timp, s-au mai schimbat lucrurile, au mai apărut niște bloguri cu inițiativă, mai multe idei, mai multe blogmeet-uri unde se pune Brașovul la cale.

Roman. August 2009, blogmeet și un alt gen de oameni, cei pentru care „SEO“, „blogger celebru“ sînt doar noțiuni teoretice. Ei sînt genul de oameni care scriu de plăcere și care se întîlnesc pentru a comunica și a clădi o comunitate locală. De la primele întîlniri s-a vorbit despre presă, wordpress, justificarea creării unui blog (comunicarea cu ceilalți) și proiecte online, așa cum se și dorește. În Timișoara, deja e altă poveste. Prin 2007 au pus tastele la bătaie și au cutreierat printre domenii web, bloggerii timișoreni. Frumos, organizat, structurat și cu tentă ludică. Au așternut totul pe un blog dedicat meet-urilor – Tm-99-blog, unde participă multă lume și unde a existat de la început feedback solid. Cuvinte cheie 2009-2010: tweetmeet, blogmeet, proiecte civice, proiecte proprii, eforturi umanitare, invitații la lectură, dileme și trileme, comunitate, aceeași bere + „poker, șah, table, chitare, ceai fierbinte, vin de la Vaslui și muzică bună“...

Comunități locale de bloggeri

Și mi-am propus să vorbesc cu cîțiva dintre cei care participă la întîlniri, în țară, să vedem ce a ajuns blogmeet-ul. Încep cu Mircea Popescu, căruia mulți îi cunosc Trilema și umorul.

Mircea Popescu (http://polimedia.us/trilema), unul dintre cunoscuții oameni din online din țară datorită Trilemei și a umorului negru apreciat, cuvîntă despre blogmeet-urile timișorene: „În Timișoara există o comunitate destul de vioaie spre o sută de bloggeri, majoritatea lor tineri, mulți sînt studenți, destui profesioniști, la început de carieră în diverse domenii. Dacă-i vorba de adunări, se strîng cîteva zeci de oameni, cel mai adesea. E o tradiție care a ajuns pe la ediția 25 deja, lumea mai bea o bere, mai schimbă o impresie. Mai recent născută e seara de boardgames, cînd lumea se adună asupra unui «monopoli», «nu te supăra frate», «scrabble» în arabă sau ce se mai găsește prin casele fiecăruia. Ocazional se mai face cîte-un tweetmeet, ultima oară s-au strîns vreo 60-70 de oameni prin toamnă. Eu organizam un meet Trilema prin vară (http://polimedia.us/trile ma/meet-trilema/ ), dar în ultima vreme n-am mai avut așa mult timp.“

În privința sprijinului din exterior, slabe șanse, cică. Poate puțină presiune ar fi bună pentru a organiza cu ajutorul Primăriei un festival, o activitate care să popularizeze. Poate la vară, vorba lui. „În rest, blogmeet-ul urmărește fix scopurile pe care te-ai aștepta să le îndeplinească o adunare de tineri de ambe sexe în anul Domnului 2010: băieții mai cunosc fete, fetele mai cunosc băieți și berea mai cunoaște gîtleje.“

Marius Sescu (http://mariussescu.ro), marketer și pasionat de „tot ce ține de Internet“ mi-a povestit puțin cum decurge stabilirea unui blogmeet în Iași: „blogmeet-urile sînt întîlniri între bloggeri (dar mai vin și twitteriști, fotografi, designeri, programatori, marketeri). Unul dintre bloggerii locali propune o dată și un loc unde face o rezervare. După aceea, cei care doresc să participe confirmă, pentru a avea un număr aproximativ al celor care se adună. De obicei nu există o tematică anume, sînt doar discuții libere despre bloguri, Internet, proiecte online, dar se discută și alte lucruri, ca la o adunare între prieteni“.

Față de blogmeet-urile inițiale – așa cum era de așteptat – oamenii relaționează mai ușor, iar atmosfera este mult mai destinsă, ba chiar ajung să organizeze petreceri împreună. În decembrie, Lavinia Biberi, consultant PR independent și, de asemenea, deținătoare de blog, a lansat împreună cu ceilalți o campanie de ajutorare a unor copii sărmani care a primit foarte multe reacții de apreciere. „Ideea e că bloggerii sînt dispuși să susțină campanii care ajută comunitatea locală, trebuie doar să li se ceară ajutorul, de implicat ne implicăm“ – încheie Marius Sescu. În Roman, există o comunitate mică, dar voinică și entuziasmată. Nu își proclamă statutul de bloggeri, menținîndu-se pare-se la... oameni simpli.

Doru Asiei, un tînăr ex-blogger, actualmente web developer, pasionat și dependent de tot ce ține de online și advertising, mi-a scris cîteva cuvinte despre ce fac ei acolo. „Avînd în vedere că există foarte puțini bloggeri în orașul nostru și mulți sînt neexperimentați în domeniu, blogmeet-urile din oraș nu se pliază pe «tiparul» evenimentelor la care participă reprezentanții de seamă ai blogosferei. Nu se discută advertising, SEO, keywords ș.a.m.d., ci mai degrabă concepții despre viață, lume, pasiuni. E foarte probabil ca, participînd la unul din blogmeet-urile din Roman, să ai impresia că are loc o ieșire la bere între prieteni, și nu un eveniment de «talia» unui blogmeet. Și cred că de aici vine și farmecul comunității bloggerilor romașcani. Nouă ne-a plăcut. Atît de mult, încît de vreo trei săptămîni facem un blogmeet în fiecare vineri. Nu cred că mai poate fi numit blogmeet, dar oamenii din Roman care știu ce-i aia online și care au poftă de o bere vineri seara se întîlnesc, discută, tratează, dezbat, combat ș.a. m.d...“.

Întîlniri între prieteni, la o bere


Nu am lăsat Bucureștiul la urmă degeaba. Aici, lucrurile chiar stau altfel. Andressa (http://andressa.ro), o bloggeriță foarte cunoscută și foarte deschisă, mi-a povestit cam „cum stau treburile“. Ea nu a mai fost la un blogmeet de cîțiva ani. Asta pentru că unii bloggeri pe care i-a cunoscut atunci au devenit prieteni, întîlnindu-se fără a mai ține cont de bloguri.

„Eu am început blogul în 2005, pe platforma weblog.ro. Iar Antonio Eram, cel care făcuse weblog, organiza niște întîlniri între bloggeri. După aceste întîlniri, oamenii au prins gustul și au început să se întîlnească singuri.“ Andressa a participat la o întîlnire cu cei cu care comunica deja prin comentarii și posturi. Apoi a continuat să meargă: „Erau niște oameni inteligenți, cu simțul umorului, nicidecum niște liceeni cu prea mult timp liber, cum își imaginează unii bloggeri“.
Cît despre proiecte, se pare că unii pornesc cîteva după o astfel de întîlnire. „Cred că Bobby Voicu (http://www. bob byvoicu.ro/) este cel care la un moment dat a făcut un fel de «caravană»; o mașină, două sau trei cu bloggeri din București mergeau din cînd în cînd într-un oraș din țară să cunoască bloggerii de acolo.“

Cum era și normal, sînt diferențe între blogmeet-urile de demult și cele de acum. „În 2005 eram o mînă de oameni, acum sînt foarte mulți. E imposibil să îi mai cunoști pe aproape toți și să ai și o relație de prietenie cu ei. Ultima oară cînd am fost la un blogmeet nu mai cunoșteam pe nimeni, nu știam nici blogurile de care auzeam pentru că devenise imposibil să le urmăresc, deși asta se putea în 2005. Sînt extrem de puțini oameni constanți, adică oameni care să scrie la fel de mult, de bine și de des pe un blog. În timp, la blogmeet-uri se schimbă mereu oamenii, e ca un Club al Alcoolicilor Anonimi unde tot apar alcoolici și alții nu mai vin pentru că s-au vindecat :). Cu cîteva excepții desigur, unii nu se vindecă niciodată.“

Cert e că blogmeet-urile sînt, acum, întîlniri între prieteni, care împart idei noi, la o bere, și care se implică constant în social media, cu proiecte care se derulează periodic și cu bloguri din ce în ce mai active. Cu siguranță mulți se gîndesc imediat la actele de binefacere, la lecturile urbane, la proiecte civice, eco și la multă socializare, ceai, cărți și sprijin reciproc. Atît unii față de alții, cît și față de oameni. Deci da, un blogmeet poate fi considerat „redacția“ social media, sub sigla comunicării.



Trimite unui prieten!
numele tau:
mailul tau:
email prieten:


Adaugă comentariu
toate câmpurile sunt obligatorii

Nume 
E-mail 
Subiect 
Comentariu 
Introduceţi textul afişat mai jos în câmpul alăturat 



Comentarii
Nu există comentarii.



 
 

 
 
© Dilema Veche 2006 - Toate drepturile rezervate