Generice înseamnă să scrii un articol despre cum se combină doi bipezi, indiferent care-ar fi ei. După care, când îi întâlnești pe Ghiță și Steluța, îi trimiți la articolul scris, că se aplică și pentru ei, fiind bipezi. Ceea ce-i mai eficient decât să scrii un articol pentru fiecare biped pe care vrei să-l educi sau instruiești.

Obiecte înseamnă să creionezi o clasă numită BIPED, care are o funcție (posibil vagă sau nedefinită) de combinare. După care, când îi întâlnești pe Ghiță și Steluța, derivezi două clase separate pentru ei, numite BIPED ADULT MASCUL și BIPED ADULT FEMELĂ, și le spui individual cum anume să se combine. Și tot așa cu fiecare biped întâlnit. Și la copchiii lor le spui separat, modifici articolul, că ei îs mai tineri și poți vorbi cu ei mai fără perdea, așa că nu se mai aplică decât parțial ceea ce le-ai zis părinților. Deci alte clase, denumite PUI DE BIPED. Etc. Și dacă tot le-ai făcut instructajul la combinare, te apui să le spui (tot așa, fiecăruia-n în parte) și cum să mănânce, și cum să dea bună ziua, și cum să învețe șamd. Chit că poate nu asta voiai la început.

La chestii mici, cum este un parc de bipezi oarecum uniformi, merge să scrii un articol generic despre cum să trăiască ei. La chestii mari, cum este o lume întreagă, merge să o împarți în parcele, să denumești prima parcelă România și să-ți bați capul separat cu bipezii de acolo și legile după care să se guverneze ei, iar apoi fix la fel cu toate celelalte parcele, particularizat în funcție de specificul și necesitățile zonei. Avantajul este că la sfârșit nu mai trebuie să ții minte cum anume face România cutare chestie, tu doar le spui guvernanților români s-o facă, că doară le-ai trasat dinainte programul și se descurcă singuri mai departe, așa că nu-ți rămâne decât să gestionezi de sus relațiile interstatale și să dai directive, fără să mai ai în vedere toate detaliile, pe care le-ai alocat fiecărei țări în parte, să se descurce singură cu ele, după cum deja spuneam și iată că mă repet, în buna tradiție a OO. Asta cel puțin în teorie. În practică, dezavantajul e că rareori vei găsi o lume care să se potrivească la fix peste harta pe care ai trasat-o tu pe hârtie. Sau rareori va apărea în viitor o lume care să se potrivească cu ceea ce anticipai tu când scriai cod pentru lucruri care încă nu există în mod practic dar vrei tu să le anticipezi, ca să ai siguranța că ești acoperit din toate punctele de vedere pentru orice posibilă complicație o să apară în viitor la problema simplă de la care ai pornit tu și care încă stă acolo nerezolvată.

În concluzie, cred că genericele înseamnă să dai factor comun, în timp ce OO înseamnă să multiplici. Cât despre substanță, unii vor să meargă la țintă, în timp ce alții găsesc cele mai ingenioase modalități de-a construi un labirint în jurul ei. Dar, cum ziceam, s-ar putea să vorbesc prostii.