War. War never changes.

Saturday, 04 August, Year 4 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Ati jucat seria Fallout apropo ? Pfoai ce atmosfera, noa alea jocuri nu povesti.i Da' hai sa vedem nitelus chestia istorica, in care scop v-oi povesti de doua batalii pe care le despart doua mii de ani si le apropie o multime de circumstante.

Batalia de la Hohenfriedbergii a constat intr-o sarja din flanc a unei unitati de elita (Auf, Ansbach-Dragoner! Auf, Ansbach-Bayreuth! aia) care-a naucit o trupa de infanterie si odata cu prabusirea ei s-a prabusit tot frontul. De-o parte Fredericus Rex cu o idee buna si-o trupa de generali victoriosi, de cealalta parte si cu ceva mai multa armata ceva mai proasta casa de Austria, reprezentata de Charles Alexander de Lorena (cumnatul Mariei-Tereza), un tip banal si nepriceput, infrint.

Batalia de la Leuctra a constat tot intr-o sarja pe flanc a unei unitati de elitaiii care-a naucit o trupa de infanterie si odata cu prabusirea ei s-a prabusit tot frontul. Epaminonda, victorios, a avut ideea nastrusnica in epoca sa-si puna cincizeci de scuturi in flancul stingiv, a luat prin surprindere partea adversa, naucindu-i. Au murit atunci sute de cetateni spartani (a fi cetatean era un lucru mare pe vremea ceea) inclusiv mai multi generali si regele, infrintul, Cleombrotus.

Ce au in comun cele doua, dincolo, in plus si mai mult de ce-am subliniat deja ? Kabinettskriege e cuvintul nemtesc. Ambele erau razboaie purtate intre trupe de elita, in care publicul n-avea multa treaba precit nici mult interes. Acest mod de-a organiza razboiul, ca extensiune a politiciiv si preocupare exclusiv rezervata unei clase dominante este modul traditional, de departe cel mai raspindit in istorie si pe cale de consecinta sensul propriu al termenului de "razboi".

Chestia pe care-o inteleg tugulanii cu memorie limitata la un secol maxim doua (adica cit bate verba volant aia din gura-n gura) prin razboi, adica marile agitatii nationalist-universale, in care tot poporul este armata si asa mai departe sunt o aberatie nascuta din revolutie (cea franceza), disperare (Franta era o barcuta cam peticita luind apa in bataia vintului si plutind cam in deriva pe-o mare de inamici) si iresponsabilitate (ideea ca "ori totul ori nimic" nu o fost inventata de Hitler, ea-i centrul politicii revolutionare franceze, de exemplu).

Si-atunci iata ce s-a intimplat : doua mii de ani razboiul si-a vazut de treaba si si-a servit scopurile sale, aducind beneficiile care i-s proprii. De exemplu corpurile ofiteresti cu inalte valori morale, la care sa se uite ca ideal intreaga societate, de-ajung burghejii sa-si faca CEO nu exista si nu pot exista decit in aceste conditii. In democratie valorile morale exista strict ca o curiozitate, altfel abundenta lor in populatie curge strict din puterea absoluta a unui monarh absolut oarecare (incarnat sau nu, da' neaparat absolut). De alt exemplu barbatii care sa fie barbati, nu tufe, nu pot exista decit prin interactiunea intre copchii si semnele lasate-n desfasurarea evenimentelor de existenta concreta a armatei organizata astfel.vi

Din disperarea unor scelerati (Danton y compris) acest sistem stravechi fu intors cu fundul in sus, pentru ca o data ce francezii au adus sub arme un milion de taraneti dintr-o data armatele de cincizeci-o suta de mii de profesionisti cu care se descurcase Europa milenii nu mai sunt functionale (nu pentru ca levitii ar pune probleme pe cimpul de bataie, ci pentru ca dintr-o data trebuie pusi oameni in toate fortaretele, ceea ce e mult prea scump la nivelul de calitate de pina atunci, asa ca vrind-nevrind trebuie coborita stacheta pina la... taraneti). Asta fiind si principalul efect al democratiei : orice crestere a bazei participantilor aduce cu sine neaparat si inevitabil o scadere a calitatii medii. De-aia a ajuns educatia sa fie o batjocura prin universalizare, de exemplu.

Dupa care nenorocirea zisa si democratie si-a livrat otravurile si mizeriile, asa cum am avut ocazia sa vedem in doua razboaie mondiale. Nimic mai trist nu exista pe lumea asta decit efectele democratizarii.

Ce concluzie au tras de-aici tugulanii ? Ca "razboiul e rele" si ca "trebuie interzis". Deci, "razboiul". Nu "timpenia funesta in care am transformat noi razboiul incercind sa-i aplicam imbecilitatile noastre zise in principal democratia", deci democratia. Nu, aia e buna. Razboiul e rau. Dati-va seama, Savarin face savarine la curtea regelui doua mii de ani, is foarte bune, o tiganca jegoasa face si ea savarine pentru tiganime din paie si nisip, nu se spala pe miini, aia fac toxiinfectie si mor zece milioane si deci... sa se interzica savarinele. Nu gatitul de catre tiganci. Ci savarinele, ele is problema. Sa se limiteze intreaga lume la ceea ce pot si democratii, de ce sa unii are si altii nare ? Sa n-aiba nimeni!

Pe de alta parte aiureala nationalista pare sa se fi incheiat, dupa o istorie singeroasa, marcata de toate relele posibile ori imaginabile iata ca armate nationale nu mai exista, s-a revenit la armatele de profesionisti. Tot ce mai trebuie rezolvat e aia cu conducatorul absolut, dat fiind ca aiureala confuza la moda acum, cu comisii, comitete si alte pretentii nu pare sa mai aiba mult de trait.

Da' despre viitor vom vedea.

———
  1. Primele doua, si-atit. 1997-1998. []
  2. Prinz Karl ist erschienen auf Friedbergs Hoh'n, sich das preussische Heer mal an-zu-sehen. []
  3. O! Ye band of brothers, cei 150 de Hieros Lokhos aia in principal. []
  4. In perioada respectiva razboiul se petrecea intre doua falangi. Datorita modului in care se asigura protectia falangii, cu scutul in mina stinga aparind atit purtatorul cit si partea dreapta a omului din stinga) falangile sufereau de ceea ce se numeste drift, adica alunecare, spre dreapta, straduindu-se mereu sa invaluie inamicul din partea ceea, si din aceste motive razboiul avind o oarecare tendinta de rotatie. Tot din aceste motive partea dreapta era considerata locul de onoare, iar unitatile mai slabe sau cu loialitatea indoielnica se asezau in degradeu tot mai catre stinga (locul unde de altfel urma sa loveasca taria inamicului, ca stinga noastra-i dreapta lui).

    Tot din considerentele cele mai practice, nevoia unui echilibru intre lungimea frontului (pentru a evita invaluirea de catre inamic, o situatie nedorita) si adincimea liniilor (pentru a creste puterea cu care falanga impinge inamicul), falangile in epoca aveau cam douasprazece scuturi, ala fiind considerat idealul (adica, erau formate din douasprazece linii). []

  5. An army is a body of men assembled to rectify the mistakes of diplomats. []
  6. Stiti cum penibilu' de Chicos-Rostogan se instituie mental in raport cu batalia de la Zolfarino, unde-a avut rude ? Mnoa, un bun exemplu al mecanismelor de care discutam. []
Category: Trilenciclopedia
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

5 Responses

  1. Da' pe de altă parte și liderii absoluți ai vremilor respective reprezentau ceva entitate națională/religioasă/mama mă-sii, nu știu în ce s-ar putea transpune asta în zilele noastre. Dacă o transpui în plan economic, ori ai ajunge la ceva în genul comunismului, ori pe de altă parte ar fi practic imposibil, dat fiind că există tot soiul de puncte de echilibru în jocul economic.

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Sunday, 5 August 2012

    Pai hai sa vedem cu exemplele date. Ce reprezentau Epaminonda si Alte Fritz ?

  3. Îmi e greu să mă exprim, dat fiind că n-am toată documentarea istorică la îndemână în nici unul din cazuri. Presupun că executau ordinul (divin? după ei) de a avea hegemonia asupra ținuturilor pe care le anexau. În ceea ce îi privește pe greci mi se pare puțin probabil, da' ce-i drept ei nici nu cred că lucrau cu conceptul ăsta de „lider absolut”, cel puțin nu locuitorii Tebei.

    De exemplu în cazul liderilor de pe vremea lui Frederic citez cu nesimțire din Wikipedia:

    Frederick's goal was to modernize and unite his vulnerably disconnected lands; toward this end, he fought wars mainly against Austria, whose Habsburg dynasty reigned as Holy Roman Emperors almost continuously from the 15th century until 1806.

    Deci asta era obiceiul vremii, ca liderii să fie nuștiuce reprezentați a vreunei divinități, că dacă nu era sfânt atunci ce treabă avea el cu condusul. Dilema mea provine din faptul că în ziua de azi pretextul ăsta e un nonsens, deci absolutul din „lider absolut” ar trebui să se refere la altceva, atâta doar că nu-mi dau seama exact la ce.

    Asta, plus că în lumea civilizată „războiul” cum îl văd eu se desfășoară inclusiv strict pe plan economic, doar că armele (adică resursele, în termeni mai generici) sunt banii. Pe de altă parte războaiele în sensul cuvântului, duse de profesioniști în ale armelor, nu mi se par la ora actuală ceva demn de luat în seamă, în sensul că lupta împotriva unor bărboși cu mitraliere nu pare a fi cine știe ce provocare din punct de vedere militar.

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Sunday, 5 August 2012

    Nu-s dispus sa accept citatul de pe wikipedia din motive evidente (cred). Nici intr-un caz nu-s calificati puletii de pe internete sa vorbeasca ei pentru Frederic. La drept vorbind, e dubios ca-s macar capabili sa vorbeasca pentru sine. Modul discursiv folosit ("scopul lui X era sa") se inscrie in primitivele narative universal intilnite la indivizii marginal alfabetizati, care-ti vor "povesti" Scent of a Woman in termenii ca "The goal of Pacino's character was to bla bla".

    Ai certa dreptate cit ce priveste planul economic. N-ai dreptate in ce priveste barbosii cu mitraliere. Pe de-o parte grecii erau barbosi, pe de cealalta parte Afganistanul a fost pina azi cea mai mare provocare militara din toate timpurile, s-au rupt acolo si armele americane si mai inainte cele rusesti. La concurenta cu Vietnamul, unde ce-i drept localnicii sunt cam spelbi.

  5. Einverstanden.

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.