Ele au premise de genul : Mircea Popescu s-a imbatat de Paste in 2005 si a facut sex cu nevasta brutarului si acesta l-a alergat cu facaletul.

Glumele cu referire la evenimentul asta pot fi extrem de multe si foarte bune dar daca nu stii premisa, nu o intelegi si nu poti sa o apreciezi.

La fel si cele din cultura universala. Poti face o gluma despre sumerieni dar daca nimeni nu stie despre ce vorbesti, gluma nu primeste nicio reactie. Si asta este foarte important in umor, reactia, nu poti separa gluma de ea.

Adevarata arta este sa faci o gluma la care lumea reactioneaza. Este ca si cum ai vinde un produs. Poti sa ai tu cel mai bun curatator de usturoi de pe piata, daca nu-l cumpara nimeni, valoarea lui este aproape inexistenta.

Poti face aceeasi gluma ca tehnica si despre un eveniment mai putin cunoscut dintr-o cultura anume, si despre un lucru comun, pe care esti sigur ca oamenii il stiu.

Eu cred ca asta este foarte important in umor, relationarea cu publicul. Si mie unul imi plac comici mai obscuri, mai exclusivisti sa le zicem dar nu pot sa zic cu mana pe inima ca sunt cei mai buni comici.

Oricum, treaba este discutabila si nu sunt convins de ea. De exemplu Dane Cook iti umple sali cu 20.000 de oameni si preferatul meu, Doug Stanhope, face showuri in tari in care limba engleza este secundara si prin diverse cafenele dubioase in orase cu 20.000 de locuitori.

Totusi, cum ai dat tu exemplul cu hainele. Eu cred ca este mai greu si totodata mai de apreciat sa poti fi imbracat elegant in haine ieftine decat sa fii elegant in haine scumpe.

@Vlad Mei, doua probleme. In primul rind ca implicatia-i invers : nu e faptu' ca daca are referinte culturale mai putin cunoscute e o gluma buna, e faptu' ca daca e o gluma buna adesea are referinte culturale mai putin cunoscute. Chestia asta-i diferenta intre eleganta si cocalarism, o fata nu e imbracata bine pentru ca poarta haine scumpe, chiar daca adesea fetele imbracate bine-s imbracate-n haine scumpe. Ca sa gindim logic, daca tu ai nevoie sa gasesti o pepita de minim cinci kilograme, pai ai sanse mai bune daca o cauti pe un hectar decit daca o cauti pe un metru patrat.

In al doilea rind ca si obiectia ta e slaba : daca tu crezi ca interpretarea tre' sa "nu fie exclusivista" deja ai introdus tezismu-n arta si politica in umor. Din punct de vedere pur estetic nu conteaza cit de exclusivista e sau nu e, cit de enervanta pentru negrii sau evrei sau albi sau oricine e sau nu e, tot ce conteaza e cit ii de buna.

Aia cu drogurile e shock humor, cea mai de jos forma a artei respective. O gluma foarte buna din acelasi registru care-mi place mie foarte mult (facuta de mine nu de Mitch Hedberg) e sa te duci la un gimnaziu si sa-ti pui pula pe masa. Rid aia toti ca apucati.

Try it sometime.

E o interpretare prea exclusivista. O gluma buna poate fi inteligenta si cu referintele culturale accesibile publicului larg si de cele mai multe ori nici n-ai nevoie de vreo referinta culturala. Uite, de exemplu o gluma care mie imi place extrem de mult, facuta de Mitch Hedberg:

"I used to do drugs. I still do, but i used to too."

http://www.youtube.com/watch?v=WUFSHzT2xuY