Criza inseamna exact asta, un vot de neincredere catre sistemul de valorizare care ne permite sa luam decizii si sa actionam. Ca atare, intr-o societate libera nu exista criza “economica” sau “financiara”, toate crizele sunt profund noetice si in egala masura politice, sociale, “ale democratiei”, de reprezentare, de comunicare si asa mai departe.

Merita probabil citit si Scandal! (7 Noiembrie 2009)

In anii 30, adica in plina criza economica, disciplina economiei se afla si ea intr-o criza teoretica. Situatia era oarecum asemanatoare, stiintific vorbind, cu situatia in care se afla fizica in fata modelului Bohr : ceea ce se observa in practica nu se poate explica in teorie, si ceea ce rezulta din teorie nu se regaseste in practica. Divort intre teorie si observatie, recte criza.

Respectiv Dezagregarea increderii (20 Noiembrie 2011).

In nici un caz nu tre' "sa le asiguri". Educatia se face cu schingiuiala, nu cu rugaminti fierbinti. Educatia vero, nu povesti si pretentii, dam diplome aiurea la vitalusi si juninci.

Statul chiar asigura infrastructura necesara, si isi chiar face treaba foarte bine. Romanul e mult mai ocos decit e cazul (1, 2, 3) da' asta nu e pina la urma o problema decit cel mult pentru romanul in cauza. Doare mai mult si mai tare, de facut tot se face.