Literatura la prima ora, sau Capitolul I
M-am trezit la o ora neobisnuit de matinala, fara chef de nimic si intr-o proasta dispozitie. Se mai intimpla.
Neavind chef de nimic m-am apucat sa-mi tai parul.
Dinsus aveti rezultatul. E remarcabil cit de putin par e necesar pentru a supravietui unei zile obisnuite, apropo. Cit esti tinar ai impresia ca serveste la ceva. Aveam o coama... leu, frate. Acuma n-am. Te-ai astepta ca asta sa schimbe ceva, da' sincer sa fiu nu se cunoaste. Barba mi-e plina de fire albe, eu teoretic n-as avea inca virsta, da' te pomenesti c-o fi dupa intelepciune sau ceva. Experienta. In fine.
Inainte de-a ajunge acolo, parul imi era inca pe cap & chip, iar eu ma indreptam spre baie, cu doua file de ziar in mina dreapta si aparatu' de ras in mina stinga. Ca asta utilitate a mai ramas ziarelor tiparite de n-a fost preluata de bloguri. Prima, cea dintii si ultima lor utilitate, cea directa si implicita fapturii lor : curatam cartofii pe dinsii, c-or fi cartofii de-i ducem pe umeri prin lume, de-or fi cartofii extrasi din pintecu' tarinii intru infigerea in pintecu' propriu. Si de asemenea pestele. Si altele.
Sa revenim totusi, ca altfel ne pierdem cu totul : problema cu activitatea asta banala da' din fericire necotidiana e ca n-ai ce face. Adica bun, dai cu mina peste chelie, masinuta biziie... si tu ce faci ? Te uiti asa plictisit si fara chef in jur. Si-ti cad ochii pe
- Cu pusu, la FAD
- Yes! De palmares.
- Pe bune ?
Si-ti amintesti imediat despre ce-i vorba (admitind ca esti eu) : Alexandru Musina si-a publicat doua capitole din "Nepotul lui Dracula" in Observatorul Cultural. Anul trecut. Le-ai gasit atunci excelent descrise pe curvistine, tipul clar are experienta directa, parca-s ale tale zugravite. Da' ai regretat cumva ca-s descrise de-o mina legata de-un trup in care locuieste un suflet care ori fu ranit de ele ori ceva probleme dat fiind ca se vede clar ca nici nu le iubeste nici nu le stapineste nici, fundamental, nu le intelege. Adica, le pricepe asa ca niste papusi, da' lipseste totusi rasuflarea, parca.
Si te-ai gindit (admitind ca esti eu) atunci demult ca intr-o buna zi ai sa rescrii textul ala ceva mai aproape de felu-n care le simti tu insuti pe-aceleasi obiecte adolescentine (ca oameni nu-s, nu inca, asta-i adevarat).
Si cum Musina avu inteligenta de a-si publica romanul integral online, sa nu trebuiasca sa stau io ca prostu' cu foaia-n fata ori s-o dau la cules ca-n Evul Mediu iata ca ma voi chiar apuca de chestia asta, si-asa n-am chef de nimic. Sper ca nu s-a supara cetateanul.
Sa vedem ce iese, vorba ceea, doara-i blog.
Friday, 14 September 2012
Cum ierea aia? Fascinant - fascinant, ravisant mirobolant!
Prima parte a articolului reprezinta chintesenta bloagherului, adica: "priviti ce *orice rahat pus aici* am reusit sa dau din mine!".
Ce ti-i si cu fetisurile astea bizare, maine te pomenesti ca pui oamenii sa plateasca doozeci de bitcoini ca sa vada cum ti-ai taiat unghiile si cum ti-ai smuls firul de par de pe piept.
P.S. sa inteleg ca amu arati iar ca o puta cu urechi?
Friday, 14 September 2012
Pai daca asta e chin t'esenta asta e, ce sa-i faci ?
Douaji de bitcoini e multi bani, cam cit un salar romanesc asa. Pe an.
Friday, 14 September 2012
Numa atata mai castiga sor'ta cu 3 masterate? Trist.
Friday, 14 September 2012
No u.