Femeia tinara si lupta cotidiana

Thursday, 24 May, Year 4 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Ma plimbam azi prin oras, aceeasi Pulisoara dintotdeauna. Ca sa va faceti o idee : tantalaii au montat gard de jur-imprejurul Parcului Rozelor, acum fo' sa tot fie doua saptamini. Ca rezultat nu se mai poate intra acolo. Tocmai ce se redase folosintei publice celalalt parc (fost al copiilor) care statuse inchis vreo zece ani sau cam asa, si ce s-au gindit capetele de pula de prin partile locului ? Pai ar fi debalansat sa se adauge ceva fara sa se scoata altceva, asa ca repede sa inchidem o sectiune de parc de dimensiune comparabila. Zis si facut, futa-i sa-i futi.

Noa si cum treceam eu pe linga terenu' de sport de-i vizavi de Primarie ce-mi vad ochisorii ? Niste adolescenti jucind baschet. Si anume, fo' juma' de duzina de baieti, citiva expunindu-si soarelui tirziu cheptu' de pui de gostat, altii in tricou, tinuta comoda, alergau mingea. Cu ei, doua fete. Una tocma' fugea repede-repede spre ghiozdan pentru ca ii suna telefonu', urmind a-si petrece restul de doua minute sau cit mi-a luat mie sa trec pe-acolo topaind de pe-un picior pe altul si vorbind agitata-n aparat (cumplita zgarda si mobilu' asta, pe bune acuma - si cind ma gindesc ca platiti bani spre a o avea...). Iar cealalta juca acolo cu baietii-n echipa.

Chestia asta ar fi mare lucru pentru ca eu nu-mi amintesc niciodata in toata viata mea de scolar, nicicind si cu nici o ocazie-n care sa fi jucat orice sport, fotbal, baschet, orice cu niste fete in echipa. Nici cind erau astea bune de mori, nici inainte de-a incepe sa le futem nici dupa, pur si simplu nu s-o intimplat. Nici ele nu si-or dorit nici pe noi nu ne-o interesat, sportul is serious biznis si pizdele numa-ncurca pe-acolo, mai bine lipsa. Deci ar fi ceva progres, iata ca joaca pustimea (si mai ales la virste dificile, 16-17 anisori) in echipe mixte ? Vai cit s-a progresat!

Pina m-am uitat mai cu atentie la fata de juca. Mai frate, deci ea nu juca oricum. O, nu. Sa incepem de la echipament : toti baietii aveau in picioare adidasi jerpeliti, si purtau nadragi comozi si-n cazul in care atit nu era de-ajuns ceva tricou. Domnisoara in discutie purta pantofi, nu de sport ci de strada, cu ceva toc, o pereche de pantaloni de-aia mulati care-o stringeau la genunchi si o bluza decoltata bine de tot. Fiind titoasa si avind sutien de-ala de impins titele-n sus in loc de de-ala de sport la fiecare pas mai-mai ca-i ieseau mamelele la aer. Iar intr-o mina tinea o tigara.

A fost absolut prima oara cind am vazut un jucator de baschet cu tigara-n mina, deci nu se poate asa ceva, acolo mori daca fumezi in timp ce alergi. Aiurea, asta a mea tragea din tigara la baschet. Moment la care va ginditi poate ca era si ea pur si simplu disperata dupa pula asa ca se proptise-n mijlocu' terenului si isi mai topaia din cind in cind titele in timp ce fuma (da' asa, cu poze, cu atitudini, nu ca fumatoru' ci ca aspiranta la femee fatala) ca s-o remarce tingaii si s-o duca unu-n tufe naibii odata. De mai multe ori.

Ei bine nu, va ginditi gresit. La un moment dat intr-o conjunctura favorabila s-o bagat la driblaj peste unu' mai scund&speriat asa dintre baieti, l-o cam impins in out, i-o luat totusi mingea chitaind - da fratilor, chitaind surescitata si driblind cu stinga ca o proasta (ca-n dreapta avea tigara la momentu' ala). Nu s-o ales nimic de interventia ei afara de faptu' ca i-am vazut io titele pina la buric de unde sedeam, ca repede o intervenit unu' mai putin speriat, i-o luat mingea, si altu' o comentat ceva despre "daca nu te duce capu'" da' n-am inteles chiar ce exact ca deja cam trecusem.

Mnoa si am meditat eu asa cu aceasta ocazie ca-i trista conditia femeii de azi. Deci ea sa si fumeze sa si joace baschet, sa tina si tigara si mingea, sa fie pe tocuri si in decolteu si pe cit posibil sa nu asude, cum ar veni. Sa si dribleze sa si faca miscari de diva cinematografica, CUM ESTE POSIBIL ASA CEVA!!!!

Ca nu-i posibil. Nu-i posibil, da' asa ii totusi : sa mearga la servici da' sa faca de mincare, sa curete si sa creasca copchii si sa alea toate. Plus cariera.

Mi-o fo' mila de copila aia sarmana, pe bune va spun. Da' daca nu te duce capu'...

———
  1. Da' nu va faceti probleme, ca daca data urmatoare cind am eu chef sa ma plimb pe-acolo nu-i deschis ma duc frumos si cumpar un cleste de taiat sirma si tot tai, de colo pina colo. Pai ce facem aici, o fi parcu' proprietatea Primariei acuma, sa il inchida cum i se scoala ? Occupy Parcul Rozelor in pula mea de cacanari obositi. Cine se cred frate ?! []
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

3 Responses

  1. Descoperiri vechi cum ar veni.

    Intai ca se juca baschet mixt si cand eram eu prin liceu, atata doar ca intr-adevar, nu erau foarte multe fete interesate de chestiune. Da' stiu cel putin doua care erau si deci au jucat fara probleme. Culmea e ca erau mai mari probleme la jucat la o adica jocuri pe calculator - cel putin pana cand au mancat bataie aia de aveau problema cu chestiunea.

    Al doilea ca de cerut toate cele zic ca iar nu-i noua - poate cel mult sa fie nou faptul ca e atata disperare incat se reped orbeste.

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Friday, 25 May 2012

    Io nu retin sa se fi gasit tot liceu' o gagica capabila sa-i bata pe astia la heroes.

  1. [...] the future behaviour of said men (or rather, more interestingly -- their wives, sisters and daughters). Any idle pretense to the contrary is very readily reduced to its pretentious idleness : we just [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.