Au trecut ani

I. Au trecut ani de cind m-am apucat de mi-am pus poza pe blog, mi-am dat numele ba chiar si adresa, firma, conturile, toate alea mai frate. Pe vremea cind am introdus eu aceste practici ele au constituit ceva nemaincercat in cultura romana online.

N-am "patit" nici pe dracu'. Dintre toti puletii reactiv-sulfurosi "dupa Intarnet" si-au strins un pumn de coaie cit sa ma abordeze in proximitatea fizica poate o duzina, maximum de politicosi cum de altfel le sade bine unor tineri domnisori (nu vorbim aici de evenimentele organizate de mine sau - mai rar - organizate de altii la care-am participat si eu, nu pentru c-ar fi iesit cine stie ce batai de Saloon cu scaune rupte si sticle sparte pe-acolo ci pentru ca nu-i pina la urma asa mare act de curaj & individualism). In vasta majoritate abordarile au venit de la fete si femei, si-n vasta majoritate pe substrat sexual.

Convingerea publica este ca daca faci asa ceva vei fi neaparat rapit de extraterestri, violat de dulai si n-ai sa mai poti sa te mariti. Aceasta convingere reflecta continutul tatesc din publicul respectiv, si-i atit de falsa precit is dinsii niste oameni de banali si neinteresanti.

II. Au trecut ani de cind permit oricui sa comenteze in orice termeni poate si doreste el orice pe-aici. Pe vremea cind am introdus eu aceasta abordare ea a constituit ceva nemaincercat in cultura romana online.

N-am "patit" nici pe dracu'. Din zeci de mii de comentarii lasate de-a lungul anilor de mii de oameni sunt azi vre-o duzina-doua agresiv-injurioase. Pina la inceputul lunii erau pe jumatate sau nici atit, in majoritate lasate de Vali Perfu, marele ranit la cap.

Convingerea publica este ca daca faci asa ceva te vei trezi neaparat inecat de-un val, de-un tsunami de injurii si insanitati diverse - fara absolut nici o vina a ta! Io ramin de parerea ca cenzura este ultima linie de autoaparare in fata prostiei, inutilitatii si banalitatii proprii pe Internet, tot asa cum motivu' pentru care-l deranjeaza presa pe Antonescu e vidul interior.

III. Au trecut ani de cind m-am apucat a spune adevarul, intr-o populatie de mincinosi si-o cultura de ipocriti. Mi-e si groaza sa consider problema asta istoric, dat fiind ca romanii au mintit si s-au mintit de cind sunt ei, e practic vorbind o caracteristica nationala. Poate singura.

Da' pe de alta parte si americanii exact la fel, francezii saracii poate chiar mai rau si-asa mai departe. Cu alte cuvinte ar putea fi o caracteristica nationala in general, survenind din insasi ideea de natiune, nu din lucrarea oamenilor anumiti astfel inregimentati (abuziv).

In tot cazul, n-am "patit" nici pe dracu'. Teoriile alea ca dreptatea umbla cu capul spart scl sunt niste minciuni convenabile pe care niste oameni mici le folosesc pe post de justificare a nulitatii lor. Vezi Trompi ei nu doresc sa fie mici dar nu au incotro. N-au pe focu'.

A spune adevarul e atit de strain gindirii romanesti si romanilor in particular incit nici macar nu exista o convingere publica propriu-spus care sa ilustreze relele rezultate ce-ar iesi din asa o grava incalcare a "bunului simt". Aparent nu este nevoie, ca nimeni nu-si pune problema.

IV. Au trecut ani de cind vorbesc concret, c-o fi despre afaceri sau despre procese, despre persoane sau despre proiecte, in general ce-o fi. Pina la mine n-a mai facut nimeni chestia asta, dat fiind ca "vai, dar nu dau nume".

N-am "patit" nici pe dracu'. Elucubratiile diversilor oameni "tari" cum ca-mi arata ei mie au exact aceeasi valoare ca si duritatea respectivilor : mamaliga cu brinza, paste al dente da' macar di grano duro. Nici sa-mi "arate mie", facind cumva incit presupusul lor bici facut din balega sa chiar pocneasca nu-s capabili compatriotii, nici sa-mi dea foc la casa nu-i mina prostia (si bineinteles nici sa se spele nu s-or apuca acuma).

Convingerea publica pe tema e ca daca "persoanele de fata" nu se exclud are sa cada neaparat cerul. Ei, uite ca n-a cazut nici un cer, e tot acolo.

Si-acum sa facem si-un pronosticⁱ, sau mai multe.

Citind articolul asta diversele nulitati care se cred si se presimt valori vor trage concluzia ca "nu-i adevarat tototot ce-o spus", pozitionare subiectiva fata de adevar care in mod miraculos-inexplicabil nu va reusi sa le rezolve nici una dintre probleme, cum n-a reusit pina acum.

Ceva mai putin la numar, nuliferii care stiu despre sine ca-s nuli dar nu s-au impacat inca cu asta vor trage concluzia ca "cum isi permite asta!" si vor purcede veseli la a ingrosa rindurile celor care "vor demonstra ei" ca "de fapt nu". Dintre toate activitatile inutile intreprinse in tristele lor vieti pina acum, asta-i fara indoiala cel mai trist exemplu, dat fiind ca munca-i toata a lor si beneficiul intreg al meu.

Inca si mai putini la numar, nuliferii care stiu despre sine ca-s nuli si s-au chiar impacat cu asta vor astepta sase luni sau un an sau cit au rabdare dupa care vor rescrie articolul asa, cu aerul ridicol al unei fetite care incearca nepriceput rujul mamicii chit ca ea n-are inca sini.

Este perfect posibil, ba chiar destul de frecvent, ca cititorul sa se raporteze sanatos la text. Marea problema este ca aia care se raporteaza sanatos la text erau deja sanatosi la cap de la bun inceput. E de asemenea posibil, chiar daca-n general indiscernibil dupa situatii punctuale, ca vre-un cititor inscris in categoriile de ticniti enumerate ori in altele ce mi-or fi scapat sa se normalizeze la cap citind dinsus. Statistic stim si-am verificat ca minunea asta se chiar intimpla, da' din nefericire nu se prea poate ajunge cu granularitatea la nivelul unui singur text.

Cam asta. Au trecut ani. Vor mai trece.

1. Apropo de care tema vezi si In care va propun o distinctie necesara. [↩]