Banii nu sunt hirtiile si metalele mai mult decit tu esti o patratica albastruie. Hirtiile si metalele-s doar semnul banilor, dar banii sunt altminteri semnul suprematiei si ca atare te asigura ca esti deasupra altora. Pur si simplu.

Ideile din comentariul meu erau că bogăţia este apreciată subiectiv şi de obicei "te prinde", adică cu cât ai mai mult cu atât îţi doreşti şi mai mult.

Într-un anumit sens ai dreptate cu faptul că omul împlinit e un om mort. Adică dorinţele sunt motorul vieţii şi al acţiunii. Dar poate că ar trebui să avem în vedere şi calitatea lor... Altfel, e plină lumea de dorinţe. Beţivul, de exemplu, îşi doreşte cu ardoare un pahar de ţuică. În cazul lui, un abuz s-a transformat treptat într-un viciu, el devenind sclavul alcoolului şi nu invers. Cam aşa ceva e şi cu banii. Care este motivaţia care ne face să-i dorim? Că banii sunt doar nişte hârtii sau metale. Ce ne pot asigura ei? În momentul în care deja rămâne după moartea ta o avere iar tu ţi-ai petrecut toată viaţa încercând să faci şi mai mulţi bani, părerea mea e că ai avut o problemă.

@dAImon

Ai dreptate cu starea de împlinire. Eu nu vorbesc la modul prostesc, gen tu câştigi 600 de lei lunar şi zici că e ok. Că nu prea e. Dar la extrema cealaltă unde deja faci cadouri în apartamente şi banii au rămas totuşi preocuparea ta centrală, unde-i eliberarea faţă de ei? Cel care n-are bani, înţeleg. Are o scuză, e preocupat de bani că le duce lipsa. Dar cel care are s-ar presupune că şi-a rezolvat această problemă, nu? Banii sunt până la urmă un mijloc sau un scop? Şi mai ţinem minte ce scopuri avem sau am intrat pe modul "gain money"?

Scapa totusi o chestie importanta aici : omul implinit (adica multumit ?) e omul mort. Cine nu-si pastreaza vie capacitatea de-a fi nemultumit (de preferinta nemultumit de sine) n-are cum sa produca altceva decit matreata. E si nemultumirea asta un lucru bun, ca orice rau, cum e si implinirea mare blestem la casa omului, ca orice lucru de dorit.

Dadatroll facea misto.

când definim bogăţia (..) o definim în raport cu dorinţele noastre, care niciodată nu-s satisfăcute

Opusul termenului "lipsit" este avut, si avutia nu se confunda cu bogatia. Avutia poti zice ca-i spirituala, si poate de aia omul inteligent&invatat nu-i niciodata singur sub cerul albastru. Lipsa avutiei nu se poate rezolva decat prin educare sau moarte, care-i mai aproape de subiectul uman. Eventual deznodamantul se poate amana aruncand cu bani inspre el.

Generalizezi cand spui ca dorintele nu-s satisfacute niciodata. Dorintele materiale care tot cresc sunt doar un semn ca arunci cu banii inspre o lipsa din alta categorie, si nu toate lumea confunda cele doua categorii in discutie. Cine e potent isi satisface dorintele de avutie la discretie. Totusi cred ca ai dreptate intr-un anume fel - prezenta bogatiei reuseste sa le sublinieze uneori oamenilor lipsa avutiei proprii, imbogatitilor din afaceri necurate sau de la loto.

om sărac + bani = om nesărac (dar niciodată om bogat

Ba fix bogat, intelegand in sensul material.

Poti alege un al treilea termen, spre exemplu "implinit", pentru a desemna omul care-i si avut si bogat. Daca vrei sa-l compari pe Gates cu un directoras atunci verifici daca-s impliniti si in ce fel. Ambii au poate suficienti bani incat sa se bucure de viata proprie, o aproximare a existentei starii de nesaracie. Apoi vezi cat is de multumiti spiritual, ce fel de oameni or ajuns, cu ce idei au luat in contact, evaluezi cumva si avutia. Nu vad de ce ai insista sa cuantifici greu-cuantificabilul, dar fie.

~~~

* M-am intrebat de ce te-ai apucat sa folosesti termenii cu alt sens, in ambele comentarii. Si m-a pocnit .. pentru ca oricum toata lumea stie ce-ai vrut sa spui. As zice ca-i apud dadatroll ("intelegi ceam vrut sa spun") dar cred c-ai reusit sa reintroduci expresia in folclorul local cu un sens intarit, deci creditul e al tau.