Si eu am aceeasi impresie. Majoritatea cadrelor universitare, deci persoane cu doctorate si lucrari publicate, ajunse deja la o virsta si teoretic vorbind la o experienta, nu vorbim de ametitele care tin seminarii, sunt in principiu incapabile sa se exprime extemporal corect oral (nu in sensul strict gramatical al corectitudinii). Exista exceptii, multe stralucite, dar ele sunt exceptii, si asta spune deja ceva.

De exemplu, din experiența mea cu textele (multe din ele științifice, deci cu pretenția de a fi concise) în engleză și echivalentele lor în română (uneori de-a dreptul copiate din variantele în engleză), cele din urmă au dovedit că exprimă mult mai greu ideea, ceea ce ar părea un pic ciudat, având în vedere că înțeleg mai bine româna decât engleza. Dar asta-i impresia lăsată de textele în română, de la vocabularul folosit la structura logică a propozițiilor, ba chiar și în ceea ce privește anumite aspecte stilistice, câte pot exista în astfel de lucrări. Nu știu dacă vina e a autorilor sau a limbii în sine.

În plus, am o impresie (și sper că-i doar atât) că prin facultățile noastre „de profil uman”, cum le zice, există o delăsare în ceea ce privește rigurozitatea în exprimare, ceva în genul „las' că merge și așa”. Deci ce rost mai are să te miri că jurnalizdele noastre habar nu au să vorbească/scrie cum trebuie.