Inginerul fata cu viitorul

Wednesday, 27 April, Year 3 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Techcrunch este o mina de aur pentru antropologi, psihologi, sociologi si restul de invatati preocupati de inefabilul din om. Articolele din anul curent nu sunt indeobste utilizabile in aceste scopuri si se cer aruncate, dar articolele mai vechi sunt intotdeauna interesante.

Sigur, exista si naivii care au impresia ca Techcrunch poate fi folosit drept sursa de stiri. Ei compun marea massa a celor ce nu conteaza, acei 80-90% din afirmatia ca 80-90% din speculatorii de optiuni pierd bani, acei 80% din legea lui Paretto, acei numerosi cetateni pe care singura imprejurare de-i salveaza de la anonimat e faptul ca n-au murit inca, si deci e inca, cel putin in principiu, posibil...

Revenind la subiect : un articol mai vechi - din Septembrie 2007 : PayPerPost Abuses Declining Job Candidate. In limba romana asta ar insemna ceva precum "PayPerPost injura un posibil angajat care le-a refuzat oferta". Suna bizar, ce-i drept, dar in domeniile de inalta calificare precum Computer Engineering potentialii angajati si potentialii angajatori au o relatie mult mai echilibrata decit v-ati putea inchipui extrapolind in baza relatiilor de munca pe tarlaua mogulului localnic X, fabricant de crema de ghete, mezeluri si inghetata pe bat. Asta e.

Putintel context : Arrington are o problema de natura mai degraba politica (in sensul ca porneste de la o judecata de valoare) cu ideea de articole platite, situindu-se astfel exact la antipozi fata de consensul din "piata" locala pe tema*. Pentru a-si sustine aceasta idee politica a lui (si probabil, cunoscindu-l, intr-o oarecare masura si pentru a-si dovedi muschii, bien sur), Arrington executa o campanie de informat publicul asupra companiei respective.

Care companie se preteaza de altfel destul de bine abordarii, facind tot soiul de traznai dubioase (daca va roade curiozitatea urmariti tag-ul de pe TC). Sigur, astea-s genul de chestii care indeobste se trec sub tacere, cel putin daca nu aspiri la statutul de soacra, dar, ca sa citam,

With a company as controversial as PayPerPost, there’s also a good chance the embarrassment will be forwarded to the press.

adica (traducere literala) in cazul unei companii atit de controversate precum e PayPerPost, sunt bune sanse ca intreaga mizerie sa fie trimisa presei, sau cu alte cuvinte (traducere printre rinduri) in cazul unei companii care nu ne place sunt bune sanse sa publicam orice mizerie auzita.

Intimplarea ne serveste, pentru ca dincolo de ambalajul in care pundit-ul incearca sa-si vinda ideile politice pe baza unor fapte concrete se regasesc chiar faptele concrete respective, sub forma unui pdf care contine un schimb de emailuri! [TechCrunch ; cache]

Luati un pahar de apa, un fursec, ceva, pentru ca introducerea continua neobosita.

Deci, in cadrul acestui schimb de emailuri notat pentru vesnicie sub forma de pdf din ambitia unui oarecare mogulas media de-a indrepta piata in directia visata de el, regasim un dialog foarte interesant intre doua tipuri umane.

Pe de-o parte, caracterul autoritarian, supercompensator si fixat oral pe tata (pare rau, termeni de specialitate, altii nu-s) al V[ice]P[resedinte]lui companiei. Pe de cealalta parte, caracterul anarhic, pesimist si fixat anal pe mama (pare rau, idem) al posibilului angajat. Dialogul lor ar putea fi banuit de complet artificiu, cam ca si jurnalul unei tinere fete. De fapt de aia m-am si chinuit cu sase sute de cuvinte de introducere si context, tocmai ca sa rezulte clar pentru oricine ca nu, nu eu l-am scris, si nu, nu pentru a fi folosit in scopul in care-l voi folosi a fost creat acest obiect.

De la bun inceput sa fie spus ca a lectura documentul respectiv in termenii ca A il domina/face de cacao/troleaza/etc pe B inseamna a pierde complet orice valoare a lui, fiind oarecum echivalentul lecturarii lui Strabo in scopul de-a afla care-i scorul la batalii. Afara de cazul ca sunteti un impatimit de pariuri sportive complet obsedat de aceasta preocupare, atare abordare e inadecvata.

Se confrunta acolo doua filosofii fundamentale asupra lumii si vietii : a face cu a nu face. Ideea progresului nascuta din teama de iad a puritanilor, cu strinsul din buci si scrisnirea dintilor aferente pe de-o parte, ideea inutilitatii efortului, a stabilitatii si perfectiunii universale pe de cealalta. Ca o paranteza : asta-i marele avantaj al unei educatii umaniste solide : nu mai aveti nevoie de-un Umberto Eco care sa va scrie si sa va sublinieze inefabilul din lume, cu atit mai putin aveti nvoie de o trupa de actori care sa se apuce sa-l joace, in timp ce alta trupa-i filmeaza si-i indruma, doar-doar percepeti si dumneavoastra osatura lumii. Nu-i nevoie de toate astea, pentru ca ochiul invatat distinge in adincime prin puterea lui, si toate chestiile alea de se invata si "nu servesc la nimic" servesc totusi la ceva : adincesc partitura lumii asa cum se desfasoara ea in jur.

Dar sa revenim : confruntarea din discutia-n discutie e inegala, nu doar pentru ca o parte are ultimul cuvint ci mai ales pentru ca partea adversa e destul de slab pregatita, intelectual vorbind. Totusi, chiar si in aceste conditii e posibila victoria celui slab si napastuit.

Cum oare ? Ei, sa citam (din Napoleon) : N’interrompez jamais un ennemi qui est en train de faire une erreur, ca manque de courtoisie. Inamicul incapabil e adesea cel mai periculos dintre toate tipurile posibile de inamic, pentru ca ne lasa cimp liber (nu neaparat ca asa vrea, cit mai ales ca altfel nu poate) in care sa ne manifestam... greselile. Sau ca sa citez :

Nu cred ca un broker intre sponsori si blogeri poate sa "schimbe lumea publicitatii online", dar chiar si de-o face, tot nu putem vorbi de "schimbat lumea". Aveam impresia ca auto-incoronatii guru de la Apple sunt singurii suficient de increzuti pentru a se exprima astfel - si nici ei nu prea isi mai permit (nu cu o cota de piata de 5-10%).

Problema aici nu-i neaparat ca Apple nu mai prea are o cota de piata de 5-10% astazi**, cit faptul ca "auto-incoronatii" guru de la Apple chiar au schimbat lumea. Sigur, n-au schimbat-o cine stie ce mult, n-au intors-o de-a dreptul cu susul in jos, dar ma gindesc ca nici nu-si doreau ei, cum nici nu-si doreste nimeni atari catastrofe. O schimbare mica dar vizibila, aia-i tot.

Au trecut din Septembrie 2007 pina in April 2011... nici patru ani. Cam trei ani de experienta asa. Trei ani de experienta in care... s-a schimbat lumea. Sigur, PayPerPost e practic mort, cu ultimul articol de pe blog numit "Putting Inactive Opps On Ice" si publicat anul trecut. Deci chiar daca cei doi ani din evaluarea inginerului par sa fi fost mai degraba in jur de 3, se poate spune ca per total a avut dreptate (si se poate observa ca nu el a avut dreptate, cit Arrington-"squarely in the head" prin vocea lui).

Dar in ce priveste problema in discutie, raportul dintre zile de munca de 17 ore si respectiv saptamina de munca de 4 ore, ridicolul incercarii de-a "schimba lumea" si asa mai departe... ei...

Exista un motiv pentru care inginerii primesc salarii fixe. Oricum am nota acest motiv, el va fi reductibil la "inginerii nu-s capabili sa viseze". Nu atit pentru ca nu vor, cit mai ales pentru ca nu pot. Nu-i intereseaza si nu-si doresc.

Not that there's anything wrong with it.

---------
* Imprejurare care ne sugereaza poate si o explicatie a starii paradoxale in care Romania are 1/20 din populatia SU si totusi undeva intre 1/10,000 si 1/10,000,000 din piata IT de-acolo. Zic si eu, nu dau cu parul (ca un exercitiu in specificul local : ceva non-entitati s-au apucat sa organizeze ceva non-concurs in urma caruia ceva sala prin Facultatea de Jurnalistica Bucuresti a primit numele jegoasei citate, imprejurare care ne sugereaza poate si o explicatie... etc scl).

** Ci chiar dimpotriva, basca ceva peste saizeci de miliarde de dolari prin conturi, adica PIB-ul Romaniei pe restul anului curent. Si nu, Apple n-are 23 de milioane de angajati, ci cam tot atit de multi angajati cit se gasesc pe bune si in Romania.

Category: 3 ani experienta
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

7 Responses

  1. Ted Murphy, well known in teh industrah.
    >> http://rockstartup.com/rockstars/ted.html

  2. pletzalcoatl`s avatar
    2
    pletzalcoatlinsigna de criptograf 
    Wednesday, 27 April 2011

    You know, you are a lot like MA yourself. Including both the insane work throughput and the jackass "bow or I'll tear you a new one" attitude.

  3. Mircea Popescu`s avatar
    3
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 27 April 2011

    @lexy229 Who said athlete-types are unfit to run geek biz ?

    @pletzalcoatl I have a large attitude shed, and it's full of adequate attitudes. For various circumstances. Just in case.

  4. Mie imi pare ca ceea ce numim ingineri sunt printre putinii reprezentanti ai speciei umane chiar dotati sa viseze competent. Sau tu vorbeai de visul din timpul somnului ? :)

  5. Mircea Popescu`s avatar
    5
    Mircea Popescu 
    Thursday, 28 April 2011

    Hehehe sa nu confundam inginerul ideal cu inginerul real, zic :D

  6. Apoi inginer ideal e oxymoron.

  7. Mircea Popescu`s avatar
    7
    Mircea Popescu 
    Thursday, 28 April 2011

    Nu-i problema, ca si inginer real e pleonasm.

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.