Evolutia puterii

Thursday, 27 October, Year 3 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Foarte pe scurt spus, puterea e intr-un proces constant de inmuiere si extindere, care proces pare sa dubleze cu succes scaderea entalpiei (care apropiere aduce politica ingrijorator de aproape de termodinamica si mecanica statistica).

Cu exemple : puterea initiala a regelui, investita in mod indiscutabil si absolut in persoana zisului producea efecte independent de alte considerente. Regele putea cel mult pierde o batalie, in care caz puterea lui era pur si simplu subsumata puterii altui rege. Puterea pe vremea ceea era un ceva dur, o bila de nespart. Transferabila (ori invingatorului ori mostenitorului) la moartea proprietarului ei, si-n rest imutabila si indomitabila.

Odata cu trecerea la modernitate, puterea se investea in birocrati, ale caror avatare simbolice sunt judele si popa. Puterea lor ramine absoluta si indiscutabila, dar persoanele lor sunt deschise discutiei. Totusi, chiar si-n cazul in care un birocrat e considerat necorespunzator si separat de puterea sa, efectele actelor deja indeplinite se mentin. A condamna un judecator pentru coruptie nu revine la a-i anula toate judecatile, si a despopi un popa nu revine la a-i anula sacramentele deja indeplinite, dimpotriva, doctrina zice clar ca sunt valide indiferent de coruptia popii.

Odata cu aparitia Internetului si despartirea de modernitate, puterea se investeste in blogari (si diversi asimilati, pentru ca pe Internet orice vorbitor e ipso facto un blogar, chiar daca el se crede "forumist" sau "social mediot" sau ce s-o mai fi crezind), dar se subtie de tot : poti tu avea un milion de cititori, daca spui o prostie impactul ei e nul. Daca in schimb spui un lucru inteligent, o mie ti-s destui, ca o duc ei mai departe si din picaturi se face-un suvoi si-un tsunami (asta ar fi un bun exemplu).

Chestie care ne duce la cealalta proprietate : puterea se inmoaie, dar se extinde. In faza premoderna puterea regelui putea atinge maxim ceea ce-avea regele in fata, tot ceea ce-i era lui vizibil. In perioada moderna puterea curtilor (civile sau religioase) putea atinge in principiu tot ce este reprezentabil, de preferinta in scris, intr-o limba anumita. In perioada curenta, puterea blogarilor atinge tot ce este imaginabil.

Si de-aici si suparari multe si numeroase, bineinteles : desi e adevarat ca ontogeneza repeta filogeneza, totusi nu este o lege ca toti indivizii care traiesc fizic intr-o epoca sunt neaparat si cu capul in epoca respectiva. Ca rezultat, premodernii si modernii din contemporaneitatea noastra au dificultati marcate cu distinctia intre "o prostie" si "un lucru inteligent", in principal pentru ca ei sunt convinsi ca au definitii pentru termenii astia, care definitii sunt insa in ton cu epoca depasita de istorie in care traiesc ei, si nu cu realitatea.

Rezultatul net al unei puteri atit de difuze este bineinteles ubicuitatea ei. Daca pe vremea regilor puteai sa-ti asiguri perfecta independenta pur si simplu ascunzindu-te de ei (chestie de altfel notata in mitologie, si Zeus asa a a scapat de Timpul insusi), daca pe vremea birocratilor, in modernitate (perioada in care se inscrie si comunismul romanesc, apropo) scaparea o constituia mentinerea-n ireprezentabil, astazi scaparea nu mai exista, decit cel mult refugierea-n inimaginabil, care chiar daca se practica nu-i practicabila pe scara larga.

Rezultatul net al unei puteri atit de moi, al faptului ca tu poti face aceleasi gesturi dar fara nici un rezultat daca le faci intr-un scop rau (sau macar ne-bun) este pina la urma ilustrarea-n practica a unei stravechi reprezentari a magiei (care-a trecut, de la reprezentarile ei pre-moderne ilustrate de diversi samanisti la reprezentarile post-moderne ale lui "dumnezeu nu-i ajuta decit pe cei buni" in mina religiosilor). Vestea proasta al acestei coincidente ar fi ca nu vom scapa de religie nici in postmodernism. Din pacate.

Vestea buna este ca n-are cum sa se termine aici istoria, mai exista o faza (pe criteriul simplu ca orice faza in care inca mai exista, fie si numai ca posibilitate teoretica, aberatia zisa religie n-are cum sa fie si ultima).

Cam asta.

Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

2 Responses

  1. Oricum, nivelul actual de incompetenta si incoerenta face ca puterea sa fie intr-adevar...moale.

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Thursday, 27 October 2011

    Moale ca o felie de Pied d'Anglais tinuta la soare.

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.