Delasarea

Monday, 31 January, Year 3 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

De asemenea, imi face placere sa anunt ca in urma unei mature chibzuinte, si impresionat fiind de efortul depus de comunitate, atat in ce priveste creatia de PA cat si in ce priveste jurizarea textelor inscrise, am hotarat sa extind numarul de mentiuni oferite. Toti participantii cu scor mai mic decat 29.25 primesc nume de domeniu + hosting gratuit pe un an de zile, in conditii identice cu Bursierii Trilema.

Acum un an de zile faceam o chestie nemaifacuta, cel putin dupa stiinta mea, pe Internetul romanesc : dat chestii la oameni, si anume la acei oameni care le-ar putea la rigoare chiar si folosi. Asa ceva se intilneste mai rar decit ar trebui in societatea romaneasca in general, nu-i strict problema Internetului. Si, daca-i pin-acolo, obsesia acumularii decerebrate nu ne apasa concetatenii de ieri, de azi, si nu-i nici un rezultat al lipsurilor comunismului, asa cum diversi "intelectuali" incearca s-o scuze : in 1907 s-a tras cu tunul in taranii care voiau pamint. De catre guvernul liberal.

Din suta si ceva de cetateni care ar fi putut in principiu beneficia de domeniu + hosting gratis un an de zile (per total o valoare de minimum zece dolari, oricum o intoarceti, ca atita costa domeniul) cam jumatate s-au si folosit de ocazie. Restul nu s-au folosit de ocazie.

In principiu pot intelege de ce un om nu s-ar apleca sa ridice de jos o bancnota : valoarea ei e prea mica. Se intimpla, nici eu nu iau monezile de la aprozar si hirtiile de-un leu de la restaurant, ce sa fac cu ele ? Deci, societatea romaneasca, asa cum poate fi ea judecata prin fereastra a o suta si ceva de reprezentanti alesi aleator pe Internet se afla la un nivel de bunastare suficient cit indivizii sa nu se oboseasca sa ridice o hirtie de zece dolari de jos (de fapt e mai spre cincizeci, da' sa zicem asa).

Aceste vesti imbucuratoare sunt oarecum contrazise de agitatia cetatenilor care nu simt ca-si pot permite cinci euro pentru principala lor distractie care-i in acelasi timp si principala lor fereastra spre educatie, totul legat cu funda intr-un singur pachet atractiv. Sigur, poate ca cel mai prost dintre paminteni nu-i chiar neaparat reprezentantiv, dar totusi, cum stam ? Nu ne fac trebuinta gratuitati de zece dolari sau nu ne putem permite a plati cinci euro ? Ahh, natura in sine contradictorie a Romaniei postrevolutionare.

Insa sfirsitul, prieteni, nu-i aici. Dintre cei care s-au inhamat la efortul de-a scrie din taste un numar de domeniu, cam unul din zece, da' sa-mi ingaduiti sa repet ca merita, cam unul din zece a si facut ceva pe-acolo. Restul n-au facut nimic, sau n-au facut nimic semnificativ. Deci, din douazeci de oameni zece se apleaca sa ridice hirtia de pe jos si unul o chiar baga in buzunar. Asta-i minunea, asta-i ciudatenia, putem intelege de ce lumea nu s-ar apleca dupa hirtie, cum ziceam : e prea mica. Dar cind ati vazut ultima oara pe cineva aplecindu-se, ridicind de jos o hartie de cincizeci de lei, indoind-o in forma de avion, muscind un colt din ea si apoi infigind-o intr-un uluc de gard ?

Cum vi s-ar parea daca intr-o zi mergind pe drum vedeti pe jos de douazeci de ori cite-o hirtie de cincizeci de lei, in total o mie de lei cu totul, din care in zece cazuri lumea se uita la ele si-n inca noua cazuri lumea se apleaca, le ridica dupa care le mototoleste, le pirograveaza, le amesteca in smoala si asa mai departe ? In total, din douazeci de cazuri un singur cetatean se apleaca, ia hirtia, o pune in buzunar ? Este ca ati intelege brusc ce inseamna "raminere in urma istorica" si respectiv de ce salariul mediu net din Romania nu-i exact egal cu salariul mediu net dintr-o alta tara europeana, aproape oricare ? Ei, pai daca intelegeti atunci e bine.

Nu e acesta un caz singular : cind m-am apucat de comic am primit tot cam asa, un numar de (doua cifre) de manifestari de interes. Din care cam jumatate chiar aveau treaba in chestie. Din care jumatate un singur cetatean a chiar livrat ceva, in fapt. E perfect posibil ca restul sa fi livrat ceva in mintea lor, de exemplu justificari, explicatii, "stai asa ca nu-i asa" si tot restul, ca la de-astea suntem foarte, da' foarte buni. Pacat ca nu se platesc.

Atunci cind am incercat a angaja un roman, atit pentru o munca necalificata cit si pentru una calificata m-am lovit cam de aceeasi distributie statistica. E drept ca esantioanele sunt mici, o suta douazeci aici, optzeci acolo, cincizeci dincoace, nu sunt Sfinta Mie care cumva magic transforma orice informatii in Statistici Infailibile. Totusi.

Romanul se teme ca de foc si se fereste cu toate puterile lui sa nu cumva sa fie fraier. Asta e principala lui groaza, frica, teama si fobie, ca s-ar putea sa fie fraier, sau sa se poarte ca un fraier, sau sa fie luat drept fraier. Asta-i nemesisul romanului, fraierul, si aceasta spaima irationala ii duce uneori discursul in cele mai ridicole fundaturi, si-i limiteaza ascutit oportunitatile.

Din nefericire pentru el, a fi fraier nu-i nici pe departe o problema la fel de grava cu a fi delasator. In termenii obsesiei romanesti am putea spune ca a fi delasator inseamna a fi mai fraier decit orice fraier, e virful fraierimii. In realitate cele doua n-au mai multa treaba decit are neatentia cu betia : sigur ca neatentia la volan produce, uneori, victime. Faptul este ca nimeni niciodata nu-i atent la nimic 100%, un aspect clar subliniat de o intreaga filosofie estica, va las pe voi sa-mi spuneti care. In schimb, betia la volan produce, intotdeauna sistematic, victime. Ca atare, betia nu-i o forma de neatentie, ci o transcende, si exact la fel delasarea nu-i o forma de fraiereala, ci o transcende.

Merita poate observat ca toti aia care au toate alea pe care nu le avem noi si atunci le cumparam desi nu ni le permitem ca sa para ca de fapt ni le permitem- sau cu alte cuvinte de fraieri ce suntem - nu sunt nici pe departe asa de smecheri ca noi. Dar sunt fara exceptii mult mai putin delasatori : si nemtii, si americanii, si mai ales chinezii : fraieri, fraieri, da' hmm...

fraieru

PS. Pentru persoanele interesate merita poate observat ca acest articol da o interesanta masura a puterii unui blog : sa ai la dispozitie studii de caz gata facute, controlat si ingrijit, pe care sa te poti bizui in a sustine o idee este deja mult mai mult decit au la dispozitie intelectualii, care au la dispozitie ce-si mai amintesc din ce-au citit prin cartile altora.

Un blog bine construit este mai mult decit poate fi vre-odata toata opera unui aspirant la relevanta intelectuala, din motivele cele mai tehnice (hyperlink-ul, de exemplu) dar si cele mai practice (care decurg din insasi functionarea blogului ca mecanism al discursului public).

Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

13 Responses

  1. iara' vorbesti prostii mai inalte decat tine... ia auzi, betia la volan produce intotdeauna victime?!

  2. Mircea Popescu`s avatar
    2
    Mircea Popescu 
    Monday, 31 January 2011

    De ce, ai un exemplu distrugator la indemina in experienta personala ?

  3. nu personala, ca eu nu ma urc beat la volan, dar amicala. am un amic cu care am fost acum vreo doi ani inainte de pasti sa ne spalam masinile intr-un loc unde era apa gratis si furtun(evident la stat ;)) ). cat am stat sa se usuce spuma pe masini, insul in cauza a golit mai bine de juma' dintr-o sticla de queen anne(scotch din ala penal) si apoi a spalat spuma, a terminat si cealalta jumatate, s-a urcat la volan si a demarat spre casa. :O

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Monday, 31 January 2011

    Spuma tre' sa se usuce ?! Cite chestii nu cunosti daca nu bei din Queen Anne...

  5. "Spuma tre’ sa se usuce ?!"

    pai cum altfel sa explic pt cititori timpul ala de asteptare cand speli masina si nu faci nimic? :D

  6. apoi amicu' tau e esceptia care confirma regula, cred ca putem spune.

    da' ia si tunde la Mircea pentru generalizarea neacoperita in realitate :D

  7. @dAImon notification:

    Mihai B like your comment: "apoi amicu’ tau e esceptia care confirma regula, cred ca putem spune. da’ ia si tunde la Mircea pentru generalizarea neacoperita in realitate :D"

  8. Mircea Popescu`s avatar
    8
    Mircea Popescu 
    Monday, 31 January 2011

    Term proprietah, I has it bre, haterilor care ejteti voi.

  9. pe mine ma impiedica sa-mi cumpar un domeniu faptul ca nu am nici un card, de nici un fel, nu cred in ele, doar in cash, nici nu cred ca-mi voi face prea curand. in rest, toate bune!

  10. Mircea Popescu`s avatar
    10
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 1 February 2011

    Apai intr-adevar ideea asta ca nu crezi in carduri te impiedica, dar nu doar sa-ti cumperi un domeniu : te impiedica sa participi la societatea zilelor noastre. Cam asa cum a nu crede in apa curenta te impiedica in 1900, sa zicem.

    Nu te obliga nimeni sa traiesti pe card cum nu te obliga nimeni sa traiesti in baie. Totusi, trebuie sa existe.

  11. Garfield`s avatar
    11
    Garfield 
    Wednesday, 18 July 2012

    Randomizeru' tau imi tot baga in fatza articolul asta, asa ca hai sa-i fac hatarul si sa las si-un comentariu.

    cam unul din zece a si facut ceva pe-acolo. Restul n-au facut nimic, sau n-au facut nimic semnificativ. Deci, din douazeci de oameni zece se apleaca sa ridice hirtia de pe jos si unul o chiar baga in buzunar.

    Problema evidenta pe care ma mir ca nu ti-a mai ridicat-o nimeni este ca un nume de domeniu + hosting pe un an nu-s echivalenti cu vreo suma tangibila de bani.

    Blogul in Romania este vazut, era vazut ca un nisipar, un locsor de joaca onlain. Ca atare, chiar si vazandu-l ca pe un (fel de) potential de dezvoltare personala, tot n-are valoare certa si definibila. Cat timp intentiile nu sunt serioase, ne putem juca cu orice jucarii; asta-ti lamureste cu un drum si de ce toata lumea ignora cand le spui sa se mute de pe Blogspot. Cuvintele scrise pe un blog au mai putina valoare ca firimiturile de pe masa, iar blogul in sine nici atat.

    La a cata evaluare teoretic corecta da' practic ne-pliata pe realitate te afli?

  12. Mircea Popescu`s avatar
    12
    Mircea Popescu 
    Wednesday, 18 July 2012

    Pai io de un' sa stiu ?

  1. Delasarea pe Trilema - Un blog de Mircea Popescu-...

    "Romanul se teme ca de foc si se fereste cu toate puterile lui sa nu cumva sa fie fraier. Asta e principala lui groaza, frica, teama si fobie, ca s-ar putea sa fie fraier, sau sa se poarte ca un fraier, sau sa fie luat drept fraier. Asta-i nemesisul r...

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.