Eu cred ca vom putea la un moment dat crea propriul nostru univers, adica inteligenta artificiala cu aceleasi proprietati ca a noastra, dar probabil diferita. Ar fi ca o transcendenta a noastra. Doar ca nu cred ca vom putea afla toate secretele universului in care activam acum.

Problema e asa : cum iti dai seama ca ce "si-o dat seama intuitiv" chiar acopera o realitate, si nu un artefact al functionarii lui ? Uite ca un exemplu pedestru, pentru un tren toate peisajele contin sine de cale ferata ca o conditie sine qua non a starii lor de-a fi peisaje. Io nu zic ca noi nu ne reprezentam o clasa de probleme in raport cu masinile turing, da' zic ca n-avem de unde sti daca aste reprezentari is relevante pentru altceva decit ca ilustratie a problemelor din mintea noastra. Deci eu zic ca nu-i nici supraturing nici ghiceala, e pur si simplu petitio principii.

Matematicienii gindesc cel mai bine cind dorm, teza ni s-a demonstrat empiric cu asupra de masura in istorie, asa ca nu ma ingrijoreaza cind ii vad ca incep sa se culce :D

Vaz ca ii zici lui gheo fix ce-ti zic si eu tie. Asta da recursivitate aplicata-n fapt.

@Critic Problema mare in discutie e timpul, nu materia. Daca observi, problemele decidabilitatii de care vorbeste spyked se refara la un timp finit.

asta suna bine dar nu chiar.

din cate stiu eu, atomii(sau teoria corzilor), pixelii astia ai materiei bmp sunt un fapt. ceva real. idea e ca e un neutron acolo si etc, nu ca ni i-am imaginat noi.

nu le-a facut o divinitate, dar nu le-am facut nici noi prin gandire/imaginatie. le-am descoperit ca fapt obiectiv, ceva 'real'.

nu?!

sau sunt troll(iar)

din cate stiu, teoriile cum ca universul e computabil si simulabil e ceva tot real. problema e ca nu de mult vazusem un documental cu un idiot care bazandu-se pe asta, el spunea ca lumea actuala e creata si controlata de oameni din viitor, mai inteligenti ca noi. ca si cum am fi intrun joc sims . trollolololol.

Nu creditez cu nimic părerile oamenilor despre cazurile de frontieră. Am dat doar un exemplu, adică acela în care omul își poate da seama intuitiv că există o infinitate de numere naturale iar mașina nu poate. Ba mai mult, omul va ști intuitiv că dacă face un program care numără f(x) = 1 + f(x), atunci programul nu se termină în veci, pe când mașina nu e în stare să decidă dacă da au ba (chestie care-i în fapt definiția problemei terminării).

Întrebarea este: e, cel puțin în cazul ăsta, intuiția umană un caz de calcul supra-turing, sau e doar o ghiceală? Că e clar în ziua de azi că nu poți aplica un sistem formal clasic (logica cu predicate de ordinul I) pentru a rezolva problema asta. Dar poți pune o mașină să învețe prin inducție toate astea? Nu se știe încă, problema e deschisă momentan.

Și mă gândesc că răspunsurile la întrebările mai sus s-ar putea să ne ajute să înțelegem mai bine cum stau lucrurile. Desigur, răspunsurile, cred eu, nu o să țină doar de calculabilitate sau calculatoare, la fel cum nu o să țină doar de stabilirea unui model fizic unificat sau doar de rezolvarea ipotezei Riemann (care nu m-ar mira să fie deslușită în curând, că rezolvările recente mi-au cam spulberat ideea că matematicienii s-au culcat pe o ureche în ultimii ani).

@gheorghe: Pattern-urile nu cred că-s fractale fiindcă le-ar fi făcut creatorul așa. Stephen Wolfram a postulat niște idei foarte faine legat de asta, și anume că motivul pentru care noi le observăm drept fractale e acela că creierului nostru îi e mai ușor să le interpreteze în felul ăla. Poate suna foarte aiurea [1], doar că abordarea își propune să simplifice lucrurile, raportând totul la metoda științifică, adică după felul în care e observată natura de către om.

Astfel, se întâmplă că o bună parte din procesele din natură pot fi reduse la câteva ecuații simple, dar asta nu fiindcă nuș ce ființă divină le-ar fi făcut așa, ci fiindcă așa le-am inferat noi cu creierele noastre și le-am tradus în matematici.

[1]: http://mathworld.wolfram.com/PrincipleofComputationalEquivalence.html