Are clar partile bune, sa fim bine intelesi, chiar daca eu sunt acid pe alocuri pana la fumans totusi Romania sta mult mai bine decat majoritatea tarilor sub multe si numeroase aspecte. Nu-i nici intr-un caz o mlastina, chiar daca traiesc printre romani destui trogloditi carora pare ca fix asta le lipseste, si chiar daca vasta majoritate pastreaza indesine anumite naivitati care-s pe alocuri induiasatoare pe alocuri insuportabile. Pe scurt, e o femeie frumoasa, inca tanara, cam rea de musca si care din pacate... n-a prea iesit prin lume. Dar cu siguranta nu-i cea mai proasta alegere, mai ales daca si atat cat o tii bine de parul cefei.

Dar sa stii ca nu m-am dus de dragul cunoasterii si-al noului, asa cum poate ca te-ai duce tu, ca io-s alt om. Si nici nu m-am "reintors", asa cum poate te-ai reintoarce tu, ca io-s tot alt om. Care a citit si-ar fi putut la rigoare sa scrie Eterna Reintoarcere.

Comparatia cu "majoritatea oamenilor" imi pare ca-i oarecum nedreapta, sa zic astfel, sau in tot cazul irelevanta, un fel de-a imparti la zero. Nu exista acea majoritate a oamenilor care sa-si poata permite sa faca absolut ce si cat doresc ei in fiecare zi a vietii lor, practic compari mere cu fructul paradisului.

Daca alte tari indemnau prin prisma cunoasterii si a noului, intoarcerea in RO, chiar daca sub forma "cam asta fu criteriul", ar trebui sa aiba si partile ei bune. Pana la urma, pentru mine ii in continuare destul de intrigant ca un om ce o colindat lumea sa se intoarca intr-o tara in care majoritatea omilor incearca sa plece.
Multam fain de raspuns :D
Tin minte ca, pe la inceputurile blogului, spuneam ca o sa imi rezerv placerea sa descopar care este scopul tau :) , lucru pentru care chiar ma bucur. Cat despre domnite, sa umble care cum poftesc :D

Alegerea locului fu prin metoda compasului : trageti un cerc cu raza de 100 de mile in Europa si numarati cata lume traieste in aria respectiva. Repetati cu o raza de 250 de mile. Pe langa alte considerente geopolitico-climatice minore (varietate accesibila), cam asta fu criteriul. Asta odata ce-am luat decizia strategica ca Europa si nu Asia, unde Christchurch, NZ era un candidat redutabil (un fel de Cluj in ailalta jumatate a lumii).

Pe scurt, toata chestia e numere, n-are nici o investitie emotionala. Acu, ca dupa o vreme, amintindu-mi eu ca nu doar ca vorbesc nativ limba locului, dar chiar se pare ca sunt unul dintre putinii oameni botezati care o vorbesc (stiu ca romanii indeobste cred, mai ales la nivel personal, ca sunt "ok", printr-un binecunoscut efect de sampling - toti cunoscutii lor sunt si ei cam pe-o minte, deci clar ca "asa e lumea". Totusi, lumea nu e "asa", catusi de putin, si de fapt la fel cred si primitivii rurali din fundurile Texasului, de dupa cele doua masini cu motorul pe folie, intre un Bud si-un Bud light, ca ei is miezu') m-am apucat sa scriu un blog si asa mai departe.

Ceea ce e drept ca-i alta mancare de peste, si-i drept ca are investitie emotionala, dar totusi, nu-i in "Romania" cea inteleasa ca cel mai mic numitor comun al tuturor romanilor decat, eventual, prin limba. Inclusiv teoria asta e discutabila, daca urmaresti reactiile reprezentantilor Romaniei respective, care-mi "corecteaza" gramatica si-mi fac recomandari stilistice dupa puterile lor.

De fapt, daca vrei sa razi, m-am apucat de blog la cateva zile dupa ce o amica mi-o pus sub ochi un interviu dat de tipul ala bizar, Columbeanu ? care se dadea el mare cunoscator, calator si alte asemenea. Ridicolul respectivului nu prea poate fi surprins in cuvinte, da' sa zicem ca ne-a creat impresia pe care ti-ar crea-o un sef de trib african care umbla cu ochelari de baga si un coif facut dintr-o veche diploma de bacalaureat a unui tip pe care l-a mancat el, patata de grasime si sos ici-colo, dar recomandandu-se cu emfaza drept inginer. Mi-am zis ca ar fi intr-un sens o datorie morala sa vorbesc, dat fiind ca traiesc totusi in tara mea, decat sa-mi rad in barba si sa-mi vad de ale mele.

Inteleg ca explicatia asta e absolut inacceptabila, din principiu, pentru o groaza de lume, ca doara cine se crede ala ?! precum si diagnozele antemergatoare sunt perfect inacceptabile, tot din principiu, si tot pe motive similare (iara nu cauze, ci motive, si anume, daca acceptam asa ceva, inseamna ca trebuie sa acceptam si defecte in noi insine, ceea ce nu suntem pregatiti a accepta inca). Ele sunt, totusi, oneste, si ceea ce cred eu pe tema.

In tot cazul nu se pune problema sa umblu eu dupa vre-o femeie, ci umbla ele dupa mine, cum mi se pare nu doar firesc, ci pur si simplu sine qua non. Ar fi si ridicol sa nu-mi ajunga cu prajina la nas ditamai etnocultura pe de-o parte, si sa umblu de nebun dupa oi verzi pe pereti dupa cealalta, nu gasesti ?

PS, daca tot veni vorba, ce mai face Cornelius ? :P