Dar noi trebuie să ne iubim ţara, pentru că ţara noastră e a noastră şi pentru că noi suntem români, iar cât Băsescu se băşeşte, tot românul româneşte. Numai Patapievici nu e vreun Patapiewicz şi nici Gonciar Gonczarowicz. Şi asta pentru că, iarăşi, n-a fost să fie.

Haha epocal.

Nu mai stiu cui ii ziceam, in raspuns la nemultumirea lui ca "nu se face dialog social", ca nu-i cu cine. Stai, sa ma autocitez.

Din pacate, dialogul social cu o societate imatura si incapabila e mai aproape de-o pierdere de vreme decat de-un fapt al progresului.

Daca poporul si-ar fi ales alte repere decat Mircea Badea si Magda Ciumac, poate ca ar fi fost luat mai in serios in discutii despre cum va fi viitorul Romaniei.

Dar asa cum stau lucrurile, opinia poporului in sensul larg nu conteaza in continuare. Mai ales pentru ca de fapt ea nu exista.

Deci da. Faci tu miting anti guvern si canti manele ? Mersi. Pasol na turbinka ciorti.

ps. legat de AC/DC, nu știu cum or fi cântând acuma. eu m-am „curentat” cu ei în gimnaziu (prin anii 84-85) și cred că am rămas pe viață curentat. e o muzică inteligentă și e totuși un semn de sănătate că lumea i-a preferat maneliștilor de la miting!

Problema e alta. Romania, asa cum se gaseste ea in momentul actual, are niste nevoi imperioase, si niste nevoi mai putin imperioase. Nu-i exceptionala starea asta, orice grup de oameni oricat de mare sau de mic are o ierarhie a nevoilor, dupa cat de tare ard.

Mesajul pe care cei abilitati, indreptatiti si (sa speram) competenti s-o faca il trimit grupului numit Romania este, avem mare si disperata nevoie de initiativa privata. Atat de disperata incat alte chestii, de care avem de asemenea nevoie, vor trebui sa ia un loc secund.

Daca profesorul din exemplul tau intelege aceasta situatie, si are intr-adevar abilitate si talent pentru afaceri, atunci va deschide o afacere - poate chiar scoala aia particulara, daca intr-adevar e nevoie de ea, in termeni economici. Daca n-are nici una, nici alta, atunci il va insoti pe unu' care are. Iar daca n-are nici una nici alta si nici nu-i dispus sa insoteasca pe nimeni, ma tem ca va sta si va plange.

Directiile mari pe care o societate le urmeaza nu sunt la dispozitia indivizilor, dintr-un motiv simplu : e nevoie de o minima coerenta. Indivizii se pot opune sau se pot conforma, dupa propria lor inclinatie si capacitate.

Dar ideea asta fundamental conservatoare ca eu voi sedea aici si voi astepta sa vina la mine exact lacatul perfect pe care cheia asta din mana mea il va deschide e inadecvata lumii moderne.

Sau lumii in general. Oamenii se adapteaza sau mor, cam asta-i istoria vietii pe pamant.