Pretentia ca tu "esti de fapt" ceea ce "ai fi putut sa fii" dupa cine stie ce criteriu ideologic, si in raport cu acel redefinit si virtual "esti de fapt", care n-are nici o treaba cu faptul, sa-ti judeci autenticitatea e exact genul de minciuna care decurge din minciuna fundamentala a "rezistentei prin cultura", care este echivalentul foarte curat, si foarte autentic, al "constructiei socialismului", reformulat dar pastrind intact acelasi fond.

Uite de exemplu teorema Heine-Cantor : Fie X, Y două spaţii metrice din care X este si compact. Orice functie continua f : X → Y este si uniform-continua. Stiu ca tie-ti pare ca semnul + este un semn privilegiat fata de f, dar ambele sunt functii si nimic mai mult. De asemenea algoritmica si cam toata matematica pe care se bazeaza stiinta calculatoarelor se ocupa cu operatul cu operatii, pe care le creeaza, le analizeaza si le modifica dupa nevoi. Matematica in totul ei este cod recursiv, se poate aplica siesi fara probleme.

Energia "se vede" prin efectele ei, totusi.

Mi se pare ca notiunea de "rezistenta" in fata puterii e iluzorie. Nimeni nu rezista si rezistenta ca notiune este o iluzie. Tot ce se poate face este sa-i opui o putere, eventual egala.

cu toate ca fiecare e propria-si masura, eu tocmai spuneam ca nu asta e ceea ce il face autentic ci, cel mult, e o resursa a consecventei cu sine insusi. autentic e cel care-si poate depasi (sau redefini) propria masura, ceea ce e - pana la urma - prerogativul divinitatii.

sunt curios sa aflu cum opereaza matematica cu operatii.

o fi "tot ce se cere" de domeniul vizibilului, dar putinta e de o cu totul alta natura. ca nici energia nu se vede, desi produce efecte. iar cand nu mai produce, putem imagina o metoda cu randament mai inalt daca si numai daca admitem presupunerea ca energia a fost epuizata.

orice psihologie comportamentala se foloseste de ceea ce respinge in principiu. e adevarat ca nu trebuie sa cunosti natura puterii pentru a o exercita (contrariul fiind chiar contraproductiv), insa nu e mai putin adevarat ca cel mai bine rezista puterii cei care-i cunosc natura.

Omul este autentic rau tocmai daca nu-i niciodata diferit in manifestarile lui de manifestarile unui [ideal] om rau. Cred ca marea confuzie la lucru aici este intre autenticitate ca tranzitiv (un om care este un zugrav autentic) si autenticitate ca reflexiv (un om care este un el insusi autentic). Mi se pare ca aceasta din urma notiune e o aiureala circulara, de aceeasi natura si cu aceleasi origini ca si socialismul victorios respectiv echivalenta lui, rezistenta prin cultura. Nimeni nu poate fi un sine inautentic, fiecare fiind tocmai masura lui insusi.

Dumnezeu nu poate fi niciodata autentic, asa cum nu poate fi flamind sau bolnav. Omul poate fi autentic, si anume, un credincios autentic sau un pacatos autentic. Scopul devenirii omului (devenire interzisa divinitatii) si toata teleologia lumii este tocmai alegerea intre cele doua, si de aceea majoritatea religiilor se vad fortate sa implementeze in practica o dubioasa si discutabila echivalenta intre inautenticitate si autenticitatea in pacat, filiera pe care ele sunt de fapt cel mai usor atacabile in termeni inteligibili atit pentru mintea religioasa cit si pentru cea secularista.

E fals sa sustii ca matematica nu poate opera cu operatii, ea poate si o chiar face.

Cred ca bijectia e un idealism nefundamentat si nefundamentabil, dincolo de alegerea estetica de-a avea o lume simetrica, mai "frumoasa". Pe filiera lui happy is what happy does tot ce se cere e o suprapunere intre manifestarile subiectului si cele ale obiectului ideal considerat.