Banuiesc si eu alaturi de tine ca lipsa vine dintr-o rationalitate interna a limbii, care cum am mai zis gindeste pentru noi. Da' sincer iti spun ca si eu am ametit repetindu-mi formele propuse, voi fi fiind dormit, voi fi fost dormind, deja nu mai stiu clar care ce-i si parca ma ia somnul.

S-o lasam deci cum cazu.

verbul "a fi" nu admite alt participiu decat "fost" - spre deosebire de "a fiinta" (fiintat) sau "a exista" (existat), participii care insa pot servi si drept baza pentru formarea modului supin (de existat, de fiintat). ma gandesc ca formarea neobisnuita a participiului verbului "a fi" se datoreaza faptul ca actiunea de a fi, primordiala fiind, nu poate fi "suferita" de o entitate ca un efect secundar, asa cum se intampla cu orice alt verb a carui actiune poate fi suferita. starea de a fi nu poate fi "suferita" decat de ceea ce nu (mai) este, de unde probabil forma cu valoare de trecut a participiului lui "a fi".

mai mult nu pot gandi, ca deja ma doare capu' :)

Problema care mai ramine este, prea mult pentru cine ? Uite ca eu zic ca daca putem mai mult ca perfectul, atunci sigur putem si mai mult ca viitorul.

E drept ca s-ar putea rasturna, da' banui ca mai repede se imburda-n absurd decit in trecut. Mai ales pentru ca trecutul e o prea mare constringere care ne-ar ingadui atunci sa inchingam viitorul simplu venind la el din doua parti, a trecutului simplu si-a trecutului ca viitor perfect, si doamne fereste sa-l chiar prindem.

acu' ce-i drept in engleza exista si future-in-the-past ("i was going/about to leave, when..." - pentru viitor neimplinit in trecut, sau "i was soon to discover how wrong that was" - pentru viitor implinit in trecut), dar si past-in-the-future (clasicul viitor anterior, simplu - "in one hour, when i will have finished my work,..." sau progresiv - "considering that i will go to bed at midnight, at 5 a.m. i will have been sleeping for 5 hours").

cel mai aproape de ipotetica forma de "viitor ulterior" se poate ajunge folosind gerunziul ("la ora 5 dimineata, voi fi fiind dormit de aproape 5 ore"), constructie deja fortata, dincolo de care nu se mai poate trece, cel putin nu in regim inteligibil.

ideea e ca, in viitor fiind, orice speculatie privind viitorul "ulterior" seamana a dezgroparea trecutului. mai mult, orice incercare de pre-vedere a viitorului dintr-un punct ulterior prezentului devine pura necromantie - asta poate pentru ca viitorul e oricum indeajuns de tributar prezentului, iar a supralicita acest prezent sa devina (intr-un viitor ulterior) un soi de "mai-mult-ca-prezent" e totusi prea mult.

heidegger prevedea, cred, ca raspuns la aceasta supra(so)licitare adresata naturii de a ni se revela pe de-a-ntregul si de a ni se pune la dispozitie (fortarea "situarii-la-indemana"), posibilitatea unei rasturnari (Kehre), ceea ce ar fi tocmai transformarea viitorului in trecut atunci cand viitorului i se cere prea mult.