Inteligenta si structura

Sunday, 18 April, Year 2 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

In principiu, comportamentele inteligente aduc beneficii individului si adesea grupului sau grupurilor din care el face parte, in timp ce comportamentele stupide aduc daune acelorasi.

Judecand prin aceasta prisma, nimic nu ne impiedica sa alocam o valoare inteligentei si respectiv stupizeniei, un numar intreg, pozitiv pentru prima si negativ pentru cea de-a doua. In practica acest numar este adesea echivalat cu banii, chiar daca echivalenta este adeseori doar ideala si neformalizabila ("o idee de milioane", "o fata de aur" etc)

Supravietuirea, atat ca individ cat si ca grup necesita atunci un minim de valoare agregata, un fel de salariu sau chirie minima. Grupurile care nu reusesc sa se mentina deasupra acestui barem se dezagrega, iar indivizii ... dispar, sa zicem, aparand in contrapondere pe listele de capete furajate ale sanatoriilor, spitalelor, organizatilor neguvernamentale si altor instrumente de organizare a bunavointei publice.

Functie de inteligenta imanenta a indivizilor ce compun un grup, exista doua metode principale de-a le organiza comportamentele. Atunci cand in medie inteligenta indivizilor se afla sub, sau foarte putin peste nivelul care asigura supravietuirea, grupul va impune o organizare structurata. Cu cat inteligenta medie se afla mai jos, cu atat structura va fi mai formalizata si mai drastic impusa.

Un bun exemplu al acestei situatii este o fabrica din perioada industrializarii, acum o suta de ani. Inteligenta medie a indivizilor din grupul social al fabricii (in vasta lor majoritate - muncitorii) aflandu-se sensibil sub nivelul minim care le-ar fi permis supravietuirea pe cont propriu, activitatea lor este in loc normata, existenta desfasurandu-li-se intr-o structura care le ingaduie totusi sa produca suficienta valoare cat sa supravietuieasca.

Ideea ca viata lor nu valoreaza doua cepe degerate decurge in stransa legatura cu practica cea mai simpla, verificata zilnic : lasati de capul lor, acesti cetateni sunt muritori de foame prin suburbiile orasului.

E important de notat ca nu vorbim aici de inteligenta definita in modurile fictiv-onirice asa cum o folosesc mamele cand lauda inteligenta pruncilor, si nici in modurile teoretic-formalizate care isi propun sa o "masoare", cumva in si prin sine. Inteligenta nu este un lucru in si prin sine, pentru nevoile noastre, ci o simpla masura a adaptabilitatii la mediu : capacitatea individului de-a produce efecte dezirabile (din nou, si simplificator, asimilabile banilor).

Odata cu evolutia mijloacelor de productie, capacitatea unui singur individ de-a produce valoare creste disproportionat. Acum o mie de ani, tot ce putea face un individ "superior" era poate sa produca un bob de grau in plus pe sac, plus valoare neglijabila sub aspect teoretic si in fapt neglijata sub aspect practic.

Astazi, un cetatean poate produce in cinci minute de efort milioane de dolari valoare, echivalentul adica a milioane de saci de grau de alta data, sau suficient pentru a-l hrani pe el si intreaga comunitate ori comunitati din care face parte. Faptul ca individul privit teoretic ar putea, daca stie cum, daca are adica inteligenta necesara nu inseamna ca acest potential se si actualizeaza. Ideea este exprimata sintetic sub forme precum "nu putem fi toti doctori" sau "genii" sau "antreprenori" sau ce alt nume poarta pe moment actualizarea.

Cei care nu sunt "genii", "antreprenori" si asa mai departe au a trai mai departe in structuri care sa le ingaduie sa-si acopere nevoile de subzistenta. Ceilalti dimpotriva, au a-si folosi la maxim potentialul, pentru a actualiza plusvaloarea ceea de care sunt capabili.

Problema cea mare este ca-i practic imposibil sa discerni din exterior in care dintre cele doua categorii se inscrie un individ. Demult era simplu, nu-i greu de deosebit un barbat solid de-un slabanog, si deci e clar cine-i mai puternic. Nu exista insa nici o relatie intre volumul capatanii si puterea motorasului instalat intr-insa. Ce-i mai grav, nu exista neaparat relatie intre cantitatea diplomelor acumulate, ori a anilor petrecuti acumulandu-le si aceeasi inteligenta de care vorbeam initial.

Si mai grav, un mucos de 16 ani poate fi un inginer mai bun decat media, pur si simplu si spontan. Nu se intampla des, dar a aplica teoria lui "nu se intampla des" in raport cu indivizii nu-i mult diferit de un spital al carui sectie de oncologie ar trimite toti vizitatorii acasa pe teoria ca "e rar sa faci cancer, ce sanse ai sa fi facut tocmai tu ?!"

Inca si mai grav, nu exista nici o garantie ca individul insusi, din interior privind, poate discerne daca locul i-e intr-o ierarhie sau pe cont propriu.

In raport cu solutiile date acestor dificultati de ordin practic, grupurile se impart in doua categorii. Pe de-o parte, cele "bogate", adica care au deja un numar suficient de indivizi inteligenti, probati si verificati, incat sa aiba garantata acoperirea minimului necesar de care vorbeam incurajeaza toti indivizii sa se comporte ca si cum ar fi independenti. Calculul rece arata ca astfel vor extrage, ca grupuri, maximum de beneficii de pe urma acelora dintre indivizi care erau in fapt inteligenti, in timp ce restul isi pot sparge linistiti capul incercand.

Pe de cealalta parte, grupurile "sarace", adica cele care nu au obtinut inca siguranta unui numar suficient de indivizi inteligenti incat sa-si satisfaca nevoile minime de grup incurajeaza toti indivizii sa se comporte ca membrii in ierarhie, mai ales daca sistemul ierarhiei e deja verificat ca functional, asigurand supravietuirea grupului.

Important de notat, pentru curiozitatea indivizilor, este ca nici unul dintre cele doua tipuri nu folosesc instrumentul presiunii de grup pentru beneficiul indivizilor. Grupurile pot folosi retorica beneficiului individual, dar este contra productiv si contra interesului lor sa se preocupe in fapt de interesul oricarui individ.

Trecerea unui grup de la un sistem la celalat este intotdeauna violenta, cu precadere avand de suferit indivizii care se afla imediat sub si imediat peste valorile minime necesare.

In speranta ca toata poliloghia asta nu este cu totul ermetica, va urez o seara placuta in continuare.

Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

12 Responses

  1. Șoricioiule, presupun că acel ”adica care” e pus în mod voit, rolul lui urmând să fie expus mai jos într-o explicație elaborată sau chiar într-un articol dedicat, nu-i așa?

    Nici nu îndrăznesc să gândesc altfel. 8-|

  2. a fost pus deja ...

  3. Mircea Popescu`s avatar
    3
    Mircea Popescu 
    Monday, 19 April 2010

    Tu fiind, banuiesc, o fata perspicace.

  4. Mircea Popescu`s avatar
    4
    Mircea Popescu 
    Monday, 19 April 2010

    Pfoai Dr.A beat me to it. ON MY OWN BLOG!

    #fail.

  5. @ Dr. A nu e pus, e la ”Pe de-o parte, cele “bogate”, adica care au deja un numar suficient de indivizi ...”

    @Mircea Popescu dacă vrei tu sunt, dacă nu, nu :D

  6. Mircea Popescu`s avatar
    6
    Mircea Popescu 
    Monday, 19 April 2010

    Sfanta inocenta si-a ta piele catifelata...

  7. Dacă tot mă întrebi, 3 păreri am, mari & late:

    1. Creaționist, dar cam irelevant. Articolul, adicatalea. Inteligentele se dezvolta, transforma, educa, rafineaza sau scad, sunt oprimabile, regresibile etc.

    2. Banii n-aduce fericirea. Sunt de mult timp destul de convins ca atât succesul financiar - ca sa nu zic "bogatia" -, cât si sărăcia lucie covariaza mult mai puternic cu o dinamica a emotiilor, decât cu intelighenta. Asta in condiţii societale cât de cât firesti.

    3. Fiind un "Caron" al trecerii dinspre sisteme umane închise & controlate către sisteme deschise cu grad mare de emergenta & circularitate, concluzia personală e ca dacă aplici reguli de interactiune simplificate si orientate către dezvoltare, grupul va evolua de la sine

  8. Mircea Popescu`s avatar
    8
    Mircea Popescu 
    Monday, 19 April 2010

    A bon.

    La 1 - zice-se ca singurele noutati de pe lumea asta sunt in istoria pe care n-o cunosti. Sigur ca se rafineaza, scad, educa. Dar ce te face sa crezi ca asta schimba de fapt ceva ?

    La 2 - Nu vorbim de bani in sens strict, am folosit metafora banilor. De exemplu, un popa care discuta cu un bolnav terminal si-l linisteste, asa ca omul moare impacat aduce clar o valoare. Cati bani ? Ea in practica se si evalueaza in bani, de altfel, dar in modelul meu notatia e doar metaforica. Serviciile oferite de amorezi intr-un cuplu, schimburile emotionale de toate felurile in societate, scl - toate sunt privite ca valori.

    La 3 - Lasi deschise doua probleme mari : prima, ca trecerea nu este in beneficiul tuturor indivizilor posibil sau existenti, ci doar a unora. Ceilalti sufera o pierdere neta, de capacitate, de posibilitati, de status, in urma trecerii. Discuta cu orice muncitor limitat care-ti explica ce bine era pe vremea lui Ceausescu, ca pe-atunci se respecta munca, nu ca acu', si el avea cinci mii pe luna, mai mult ca orice doctor, si-ti vei da seama.

    A doua, ca nici tu, nici ei, nici nimeni pe lume nu poate stabili, cu un grad de siguranta, daca trecerea le e benefica sau nu.

    Ca-n rest, sigur ca-i cum zici, da' alea-s tatonari. Ce intereseaza, mai ales dinspre cum zici, Caron-ii trecerii, e raspunsurile la aste doua chestiuni.

  9. @Dr.A No că în puterea nopții nu m-am prins că ai vrut să fii un fel de Dr. John Watson pt. Shoricioi Holmes.

    @Mircea Popescu după... urmează bătaia, nu? :D

  10. Mircea Popescu`s avatar
    10
    Mircea Popescu 
    Monday, 19 April 2010

    Lol dimpotriva. Tu crezi ca bataia tabaceste ? Nici vorba. Fragezeste.

    Stimuleaza circulatia si-nmoaie tenul.

    Plus ca dezintegreaza celulita.

    Pe bune. De ce crezi tu ca-i o problema de 20-30 de ani incoace, si nimeni nu-si batea capul inainte ? Pai de-aia, ca pana atunci le batea fundu'.

  11. Mr. Antinomie,

    ...schimba, dom'le, schimba. Si trecerea e benefica, chiar si pentru ultimii "ciraci": au sarcini mai clare, scad accidentele de munca, devin mai ascultati.

    Asta ca sa nu intru-n dansul asta pseudo-haotic al generalizarilor. Oricum, ne intelegem bine, chiar daca tu imi zici cu siguranta (si-n general!) despre ce fac eu, practic si aplicat unor situatii specifice. :)))))

  12. Mircea Popescu`s avatar
    12
    Mircea Popescu 
    Monday, 19 April 2010

    Lol.

    Pai asa-s unii, au vocatie sintetica. Generalizeaza. N-o fi interzisa abordarea generala, ma gandesc ? Sigur ca tinde sa enerveze practicienii, asa-i de cand lumea, da' totusi, isi are si ea beneficiul ei, tot de cand lumea.

    Zici ca-i benefica ? Hai sa vedem, ca tocmai ce-mi trecu sub ochi : Apartamente de 85,000 de euro fara apa potabila. Uite asta-i un studiu de caz fain, daca ai nervi de el.

    Deci, aceeasi disolutie structurala care a permis unor tipi dreptul de-a fi corporatisti, si-a lucra in corporatii "pe model american" si-a castiga cate o mie-doua de dolari pe luna (adica de cateva ori cat media), si-a visa la visul american, fix aceeasi, dar exact aceeasi a permis si unor alti tipi sa le vanda... vise. Scump.

    Acum cetatenii astia eliberati si beneficiari ai schimbarii au ramas datori la banca pe 30 de ani, in schimbul unui apartament intr-o cladire nefolosibila. Ceva ce structura n-ar prea fi ingaduit sa exista. E drept ca si pe ei ii trimitea cel mai probabil la uzina de tractoare, da' per total aveau totusi o calitate a vietii mai buna.

    Iti convine studiul de caz sau preferi altul ? Ca daca preferi altul, se accepta si ala.

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.