Joaca cu durerea, ca si razboiul impotriva durerii, sunt deprinderi periculoase, si periculoase fiind sunt absolut necesare sanatatii si echilibrului. Evitarea lor e intr-o prima faza o cale sigura de-a deveni plictisit si plicticos, si pe termen lung ofera garantia disfunctiei.

iara daca nu ne e frica de durere, mai raman doua posibilitati - ori devine durerea o sursa de placere (asa cum, in mod incorect, e inteles masochismul), ori devenim oarecum "indiferenti" la durere (si la moarte, in general). asta din urma posibilitate nu e o indiferenta reala si presupune, fara indoiala, sa fim prezenti la durere si sa-i respectam canoanele, in sensul de a-i da onorul cuvenit si de a nu o lasa sa treaca ca si cum nimic nu s-ar intampla.

atat frica de durere cat si anticiparea pozitiva a resurselor de placere pe care durerea le poate activa sunt de fapt unul si acelasi lucru, precum cele doua fete ale unei monede (sa-i zic monada?). ideea e ca ambele situatii sunt menite sa evite cumva prezenta durerii si sa o tina la distanta ca si cum ar fi o dictatura in viata noastra, nu o necesitate de prim ordin - asa cum este de fapt.

sadismul si masochismul au fost intotdeauna prost intelese, in ciuda faptului ca cei mai multi psihologi intuiesc corect faptul ca ambele reveleaza ceva profund despre natura umana. gilles deleuze a fost, cred, primul care a aratat ca masochismul e caracterizat nu de o placere a durerii ci de posibilitatea de a lua durerea sub control, sub forma unui contract cu termeni stricti intre cel care provoaca si cel care sufera durerea.

legatura intre sadism si masochism nu este cea pe care si-o inchipuie lumea in genera, in sensul ca niciodata un sadic nu se va cupla cu un masochist din pricina ca sadicul refuza din principiu termenii unui contract, el urmarind sa controleze cealalta persoana (nu durerea in sine), iar masochistul nu resimte nici o placere daca nu-l are sub control permanent pe cel care-i provoaca durerea.

controlul durerii este, din pricina asta, problema care detroneaza durerea din locul pe care, in mod firesc, trebuie sa-l ocupe in vietile noastre. joaca cu durerea, ca si razboiul impotriva durerii, sunt deprinderi periculoase pentru cei care vor sa ramana sanatosi.

Eeee timp si bulibaseala eeeee ... in mintea mea, zic ...