umeda e calea pacatului si lunecoasa-i mantuirea pacatosului!

pomenita vei fi de-a pururi intre sfinte si fara de prihana fi-va numele tau.

stiut este dintru inceputuri ca umezirea face parte din taina botezului, iar tu astazi blagoslovita ai fost cu mirul cel de vieata datatoriu...

cand, fara de zabava, toti nevrednicii lumii acesteia au purces sa prinza si ei din ocaua harului sfant, iata ca in marea lor nevolnicie s-au invrednicit a spurca fantana cu aghiasma. si blestemata fu necuratenia lor in veacul vecilor.

cu smerenie si cucernicie venira ei atunci, intr-un tarziu, sa caute milostivire pentru greaua lor osanda, insa cine sa-i miluiasca pe pacatosi decat mai-marele pacatului, unde e toata jertfa si inchinarea lor?

ca nu e cu putinta dreapta judecata pentru cei strambi intru fiinta, dupa cum nici mantuire nu se afla pentru cei cuprinsi de indoiala.

dreapta judecata pe toti dreptii-i necinsteste si tuturor batutilor de soarta pacatul li-l intreieste.

marire sa-naltam prin urmare aceluia care, indoit fiind de povara pacatelor sale, sti-va cu pacat sa intampine pacatul si cu indoita siretenie sa-l lase pe cel rau prada necuratelor lui uneltiri si urzeli.

cu luare-aminte sa fim, dara, sa nu ne impartasim din lumina preacurata cu pofta de fala si marire, ca oricat de drepti merge-vom inainte, la urma de indoiala om avea parte si cernit fie-ne-va drumul inapoi.

caci nu indoiala e pacatul, ci numai lumina lui, lumina din lumina cea adevarata din care toate s-au facut.

pacatul, iubiti credinciosi si credincioase, e credinta in pacat si in puterea lui. iara cainta e, vezi bine, viata si limba pacatului. din asta pricina a pacatui nu va indemn, ca sa nu aveti a va cai mai apoi. ci mergeti in voie, calauziti de lumina iara nu calare pe dansa, ca atunci nici de-ndoiala nu veti fi avand parte. or, de va va lovi vreodata indoiala, atunci sa stiti iubitii mei ca iara v-or sticlit ochii dupa sfanta lumina.