Tot ce conteaza e numarul de octeti in fisier si numarul de octeti in mesajul din el, pentru a calcula adevarata proportie filler/message.

Na, păi exact în sensul ăsta densitatea aia de informație contează. Doar că tu ai luat o imagine de 1024x768 ca punct de reper, iar eu o melodie de câteva minute, să zicem 3, cam cât au multe melodii în ziua de azi. 3*60*44100*2 caractere (cam 15MB), ăsta-i filler-ul cu tot cu mesajul util. Acum câți octeți poți să bagi fără să distrugi semnalul audibil, dacă folosești modulare în amplitudine sau în fază sau dacă codezi direct mesajul în octeți, asta-i deja o cu totul altă discuție.

Problema aici e că e destul de greu de ascuns informația în părțile relevante ale înregistrării (aici deja nu mă mai refer la fișierul în sine, ci la sunet) fără să o faci praf. Dar asta depinde mult de caracteristicile înregistrării în cauză: nivelul mediu al volumului din fișier, banda de frecvență acoperită și așa mai departe. De asemenea, ar trebui luat în calcul dacă s-ar putea face asta într-un mod destul de eficient într-o transmisie în timp real, de exemplu (mă refer la Skype & co.), factorii de mai sus (tipuri de codificare: cam care-i probabilitatea să își dea seama cineva că e folosit Manchester diferențial, de exemplu), și foarte important, cât de tare îmi doresc eu să fie criptarea în cauză (la fel de bine pot să consider că e de ajuns pentru mine să folosesc tehnica cu armonicele, în ideea că sunt destul de slabe șansele să bage careva un FFT tocmai unde m-am hotărât eu să fac prostii).

Totuși, ceva îmi spune că e ceva și de capul criptografiei analogice (chit că mă depășește în momentul ăsta) și probabil există ceva mai avansat decât decodoarele HBO în domeniu. Până acolo, ideea în sine mi se pare interesantă.

Teoria cu cine-i mai sensibil, ingineru' de sunet sau prelucratoru' de imagini e inutila, pentru ca toti pixelii descriu ceva vizibil, in timp ce nu toata informatia de sunet descrie ceva audibil. Ca rezultat, exista parti mai relevante si parti mai putin relevante intr-o inregistrare, dar nu intr-o fotografie. Daca tu ascunzi informatia doar in partile mai putin relevante din inregistrare, slabesti de fapt calitatea encriptarii.

Sau chiar alterarea directă a câtorva sample-uri, la fel ca și la imagini; un fel de Stairway to Heaven, fiindcă putem să punem textul și în ordine inversă, asta dacă are chef cineva să asculte mesaje ascunse, de data asta pe bune.