Am o usoara nemultumire

Friday, 12 March, Year 2 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Exista in lume o comunitate destul de sanatoasa de oameni care se ocupa cu masurarea activitatii pe internet dintr-o perspectiva comerciala. Adaptari dupa ureche ale preocuparii apar incet-incet si-n Romania de ceva vreme, si s-a ajuns pana la faza in care se organizeaza evenimente, seminarii, alea. Nu c-ar fi neaparat si de-aia cine stie ce avansata comunitatea locala, pana in final oricine detine calificarea de-a bea un suc sau a sedea pe scaun, si nu-i mare minune sa pui la intrare un banner cu "Conventia specialistilor in xenochirurgie", adica aia care stiu - din experienta - opera pe extraterestrii, cum ar veni.

Totusi, mi-am zis, in stilul Rosu Imparat, mnoa, hai c-or fi atins oamenii pragul de jos al maturitatii, sa le dam o sansa. Si-am scris un articol care contesta, fundamental si argumentat, insasi posibilitatea preocuparii lor. Intr-o desfasurare sanatoasa a lucrurilor, asta era primul examen real pe care oamenii astia il puteau da, primul pod cu urs sub el care le-ar fi permis iesirea din copilarie si intrarea hapt in tulburarile adolescentei, in ce priveste tema data.

Paralela cu dezvoltarea omului nu-i deloc inadecvata. Copilul petrece catva timp sugand la tata mamei, si pe urma mancand ce i se pune in blid. Grasimile se sedimenteaza incet-incet in trupul lui, si prin niste procese specifice purtand numele colectiv-generic de crestere se ajunge incet-incet la un prim salt calitativ : momentul acela cand din copil, dependent de san, fiinta umana devine brusc capabila sa-si faca singura rost de mancare. Nu-i putin lucru.

Exact la fel, dupa un an, doi, cinci, zece ani de sedimentare a ideilor, de supt grasimi de la tata occidentului, in urma proceselor specifice din cadrul individului, ar trebui sa se aleaga un junior in domeniu. Saltul de la amator la cel mai de jos nivel al profesionistului, acela de junior, e marcat, ca si in cazul iesirii din copilarie, de capacitatea de-a te descurca si singur. De-a construi discurs, de-a aduce argumente, de-a institui ideal constructii care sa dureze. Prima sarcina, si cea mai simpla pentru orice profesionist adevarat, junior sau senior, expert sau ce-o mai fi, este sa instituie ideal posibilitatea existentei preocuparii lui. Asta-i prima chestie la care, copil fiind, trebuie sa raspunzi.

Le-am pus-o in fata, da' nu ieri si nu alaltaieri, ci luna trecuta, si pauza. Greieri, cum se spune. Am asteptat ce-am asteptat si pana-n final am imbiat unul mai rasarit dintre dansii, (cel putin dupa eforturile depuse de el). Raspunsul ? Nimic, "ma cheama mami in casa", practic vorbind.

Deci n-am facut inca varsta autonomiei, mai avem de supt, cel putin in domeniul asta. Mbine. Sa alegem atunci altceva. Poate ca disciplinele astea analitice, care vor multa matematica, da' nu pur si simplu ingramadeala de formule, ci patrundere, intelegere, cunoastere de-adevaratelea nu-s cele mai adecvate spiritului si inclinatiilor localnice. Suntem si tineri, si-am fost si bolnavi cand am fost mai mici.

Bine, uite, hai s-alegem politica, asta-i o chestie draga inimii noastre, nu se poate spune ca nu ne preocupa, chiar dimpotriva, si la rigoare se vor gasi chiar si voci care sa sustina ca-i unul din domeniile in care ne nastem specializati de-a gata, precum poeziea. Perfect atunci, ia sa vedem.

Se dau trei tineri, doua fete si-un baiat, cu totii tinerei, dar scoliti prin Occident, macar la nivelul perfectionarii continue daca nu pe post de studii universitare. Toti trei cu pretentii de modernitate, civilizatie si maturitate. Toti trei prezenti pe internet, dar cu staif urban, nu Urban. Si se da un articol care contesta, fundamental si argumentat, o optiune politica pe care ei si-au asumat-o public.

Si-a ars articolul ala ca focul, a ajuns viral politic, nu stiu daca a mai ramas organizatie de tineret de pe langa vre-un partid politic care sa nu-l fi citit, lasa ca-n unele locuri s-a incarcat si de o mie de ori in cateva zile. Si le da ocazia, clar, limpede si explicit sa treaca podul. Podul cu ursul. Ce fac tinerii nostri, cei cu aspiratii de adulti, de profesionisti, de competenti, de calificati si de reprezentativi ? Isi cauta de treaba. Si pe ei ii cheama mami in casa. Nu pot, din pacate, sa se mai joace. Alta data.

Bine dragilor, alta data, lumea asteapta, cosmosul se invarte, vreme este, daca moare Rosu Imparat asta, va fi un altul, n-apucati voi, cu vietile voastre de om pamantean, sa asteptati pana moare universul, pana se desfiinteaza categoriile, pana se dizolva podurile cu ursi cu tot. Podul nu se va duce nicaieri, acolo sta. Acolo sta, si v-asteapta. Sa cresteti mari, sa va transformati din reprezentativi pentru copii in reprezentativi pentru adulti, din amatori in profesionisti, din doritori si privitori in facatori, din vorbitori in traitori. Este vreme.

Dar pana nu mor, ca n-am de gand chiar inca, stiti cum zic ? Pana mor, pot sa observ ca-i amuzant, pot sa ma hlizesc si eu privind niste copii de gimnaziu aliniati pe langa perete, dupa sexe, la est baietii, la vest fetele, c-asa-i feng-shui-ul, asteptand. Pai caz doara o fi fiind petrecere, este muzica, dansu-i scopul, da' acu ce vrei ?! Doar nu sa se duca sa ieie o fata de maneca ?! Ptiu, drace, Doamne fereste ha-ha-ha. Pot sa ma amuz privind copiii in slip pe marginea piscinei, asteptand nu-i clar ce anume, privindu-se unii pe altii de parca pana acum nu s-or mai vazut, mai cate-un deget de la picior in apa, mai cate-o poveste intre prieteni si-un batut incurajator pe umar, las' ca-i bine, doara aici suntem la Piscina Olimpica, noi ne aflam in cladire, diferenta intre noi si-un inotator olimpic e practic neglijabila, ce mai. Pai nu ?

Ba chiar e un titlu de glorie, "eu nu particip la scandaluri in blogosfera". Bravo tinere, foarte bine, nici sa nu participi. Sa stai acasa, sa te invete Buni sa crosetezi. Lasa fetele ca s-o gasi cine sa le danseze, lasa apele ca s-o gasi cine sa le desparta, lasa, ca nu-s de tine toate chestiile astea. Tu fa origami, sa crapi copil la 75 de ani si sa mergi direct in Rai, ca doara acolo merg copii, de inocenti ce-s ei, si sa te distrezi cu toti ceilalti subdezvoltati care-au ajuns si ei acolo. Culegand panselute, sau ce drac se face in Rai, ca nu mai retin. Colectionand Anime, jucand Pokemon, de-astea, probabil.

Pai nu ?

Category: 3 ani experienta
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

9 Responses

  1. kolector`s avatar
    1
    kolector 
    Friday, 12 March 2010

    Ce am scris si n-am publicat in comentariul articolului tau care contesta:

    "PS: Sunt liberal din 1990 (responsabil cu propaganda OTL pana in '92, cand am demisionat din partid dupa retragerea din CDR), reinscris in 2009 ca sa ajut un fost deputat sa nu fie "rasturnat" din functia de Presedinte al Organizatiei Locale, cu drag imi aduc aminte de sedintele saptamanale de la Bucuresti. Ne purta de grija secr. executiv Paul Pacurariu (fost ministru suspendat, urmarit penal din 26 august 2008, ales Presedinte al Comisiei de Buget-Finante din Senat si membru in Comisia pentru cercetarea abuzurilor si combaterea coruptiei (sic!) la 29 octombrie 2008, iubitor de video-chat in 2009).
    Prin noi insine, da' cu cine incepem?!?"

    Acum imi/iti raspund: ar fi o solutie sa incepem cu greierii, ca o freaca la melodie dijeaba. Da' cu mama lor cum ramane? Mama lor azi si maine Mirceo, is o apa si-un pamant, parca-s facuti din plastilina. N-ai cu cine...

  2. scandalagiu lucrativ.

  3. Mircea Popescu`s avatar
    3
    Mircea Popescu 
    Sunday, 12 June 2011

    Mnoa si-a mai trecut un an...

  4. Dar pana nu mor, ca n-am de gand chiar inca, stiti cum zic ? Pana mor, pot sa observ ca-i amuzant, pot sa ma hlizesc si eu privind niste copii de gimnaziu aliniati pe langa perete, dupa sexe, la est baietii, la vest fetele, c-asa-i feng-shui-ul, asteptand. Pai caz doara o fi fiind petrecere, este muzica, dansu-i scopul, da’ acu ce vrei ?! Doar nu sa se duca sa ieie o fata de maneca ?! Ptiu, drace, Doamne fereste ha-ha-ha. Pot sa ma amuz privind copiii in slip pe marginea piscinei, asteptand nu-i clar ce anume, privindu-se unii pe altii de parca pana acum nu s-or mai vazut, mai cate-un deget de la picior in apa, mai cate-o poveste intre prieteni si-un batut incurajator pe umar, las’ ca-i bine, doara aici suntem la Piscina Olimpica, noi ne aflam in cladire, diferenta intre noi si-un inotator olimpic e practic neglijabila, ce mai. Pai nu ?

    las' asta, in piele goala si sa numai fie taboo' .

  5. Mircea Popescu`s avatar
    5
    Mircea Popescu 
    Sunday, 12 June 2011

    Adica cum ?

  6. adica sa pot sa merg si eu la piscina sau pe strada linistit asa eliberat de aceasta boala numita moda capitalista. a la floci. nici macar chiloti.

  7. Mircea Popescu`s avatar
    7
    Mircea Popescu 
    Sunday, 12 June 2011

    Da' baga mare, ce-i baiu' ?

  8. i'm 12 and wat is dis

  1. [...] revenim la ce ne interesa. Intai, frica. Clar, frica, am mai vorbit de dansa chiar mai inainte. Daca sari in piscina s-ar putea sa te muste de cur Balena Ucigasa de Piscina. Daca iei fata de [...]

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.