Un caz banal

Monday, 26 October, Year 1 d.Tr. | Author: Mircea Popescu

Povestind cu un prieten am aflat o chestie care m-a tulburat.

Ioan Stoica a fost multi ani profesor la Universitatea de Medicina si Farmacie din Cluj, si medic la Spitalul de Recuperare (unul din spitalele importante ale orasului). Omul a tratat multi pacienti, a vorbit despre medicina spre beneficiul multor viitori medici, a condus lucrari de doctorat, si-a adus contributia la munca de cercetare, in fine, a trait rotund viata doctorului specialist. Dupa care a iesit la pensie.

Fara a fi numaidecat un om bogat, a avut totusi cateva proprietati imobiliare, inscriindu-se net in ceea ce s-ar numi clasa de mijloc, cum se si cade de altfel dupa ce-a muncit o viata de om, intr-o profesiune respectabila, ca un profesionist respectat.

In urma unei "probleme de familie", cum o numeste dansul, iar eu as numi-o in cuvinte mai tari, a ajuns pe strada, traind intre boscheti si guri de canal. Stiti dvs, oamenii aceia care sunt murdari si impleticiti pentru ca nu vor sa munceasca, si nu le place munca. Dupa o vreme, identificat cumva de fosti colegi, a fost gazduit la centrul de ingrijire a varstnicilor din Someseni, unde din cate inteleg se afla si astazi.

Sade acolo intr-o camaruta, citeste carti despre sistemul nervos scrise de autori straini, scrie si asteapta. Mai e putin si se face anul, dar el asteapta, pentru ca fiul sau va veni si-l va lua cu el in Canada. Nu demult a facut un preinfarct, pentru ca timpul nu asteapta.

Asa ca am sa va rog, daca aveti drum prin Someseni, faceti-i o vizita batranului doctor. El va asteapta. Si daca se nimereste ca din intamplare sa aveti un fruct in buzunar, ori o floare, ori o carte, cu atat mai bine.

Pentru ca timpul nu asteapta.

Category: Zsilnic
Comments feed : RSS 2.0. Leave your own comment below, or send a trackback.

8 Responses

  1. Trist...

  2. Similar cu acel caz al unui medic chirurg din Bucuresti care a vindecat mii de copii si astazi traieste in saracie uitat de colegi, familie, pacienti.
    Daca exista o vina pentru situatia oamenilor astora, e de neiertat. Daca nu exista o vina, atunci nu pot intelege...

  3. Daca fiecare dintre noi poate da cel putin un astfel de exemplu (si poate), se numeste ca ignoranta e omniprezenta cu coltii ei la fel de ascutiti inca de pe vremea cand budistii gaseau acest termen galant pentru prostie. Atunci cand un batran imi intinde o mana de flori de camp culese de el aplecat de spate, dorind sa le vanda pentru o paine, doar ca sa ofere ceva in schimb, ca sa nu cerseasca, sa pastreze cumva onoarea... atunci cand vad in ochii lui bucurie si rusine pentru ca i-am dat si nu am luat...nici nu mai conteaza ce meserie a avut vreodata omul demn din fata mea. Ma face sa ma simt mic. In fata unui om care a trait deja ceea ce eu incerc abia sa trag in p... cu zambet aparent pe buze. Sanatate domnului Stoica ! .. voi ajunge negresit si acolo. Incepuse ca o zi de lucru .. articolul m-a scos din film .. aduceti Prozac !

  4. 1. nu e un caz banal, ci un caz iesit din comun. un caz banal de exemplu este victoria barcelonei cu 6-1 pe camp nou in fata zargozei in ast weekend. desi scorul pare mare, chiar de domeniul senzationalului, conform ultimelor evenimente ce tin de meciurile barcelonei in primera nu avem de a face cu un scor iesit din comun, ba chiar din contra. banal inseamna ceva neiesit din comun. ori, cazul prezentat aici, chiar este iesit din comun.

    2. suna frumos in teorie. hai sa luam baloane sa le umplem cu heliu, luam niste flori si luam 23-ul pana in someseni(pe unde o mai fi si asta), ne ducem la nenea cu un kil de mere. si ce-i zic? eu sunt x, nu te cunosc, dar am citit la mircea popescu pe blog despre cazul tau. in cel mai bun caz o sa se auda: ce-i ala blog? cine-i mircea popescu? eu nu-s cersetor, pleaca! in cel mai rau caz, tot asta, dar urmat de cateva injurii sanatoase si bine meritate.

    sunt organizatii care presupun ca viziteaza batranii de acolo. de exemplu eu cand eram la scoala, cu ocazia craciunului am fost dus impreuna cu clasa de catre ceva ong la o casa de batrani unde am fost pusi sa colindam si sa impartim cadouri.

    e dramatic cazul prezentat de catre tine, drept sa fiu, cu toate ca i-am contestat banalitatea, mai stiu cateva(putine, totusi). unul prin orasul natal: o batrana al carei fiu era medic specialist la timisoara si ea saraca umbla pe strazi sa vanda flori. fiul ei nu se prea ocupa de ea, nu avea vreme, asa ca in ultimii ani din viata, doamna umbla cu o cocoasa de vreo cateva kilograme bune, tot pe strada ca sa vanda flori. ce puteam sa fac? o mai salutam, ii mai cumparam o floare, cu asta o ajutam. avea unde sta, doar ca, sarmana era singura, lucru de nedorit la varsta ei.

    cat despre domnul profesor doctor, eu sunt convins ca avand mandria lui a acceptat sa ajunga pe strazi. si tot asa, avand stiinta lui nu cred ca e singur, oriunde s-ar afla, mi ales daca are acces la carti de specialitate. eu ii doresc sanatate, insa singur nu m-as duce pana acolo, pentru ca nu il cunosc, nu i-am fost niciodata pacient ori elev. daca insa s-ar organiza un grup sa-l vizitam, m-as mai gandi(ca de contribuit, as contribui, macar cu un mar, ceva acolo...).

  5. Mircea Popescu`s avatar
    5
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 27 October 2009

    Ideea, fanita draga, este ca actul de-a fi om tine strict de existenta fiecaruia, nu-i nevoie de permisiune cum nu-i nevoie nici de justificare, nu se explica, se respira, si nu-i nevoie de o turma care sa ofere scut, pentru ca turma nu ofera scut umanitatii, ci solvent.

  6. Hmm, in Buc exista o organizatie care trateza genul de ''probleme de familie'' care arunca batrani in strada.

  7. nemul lui Cain nici ca vrea sa crepe odata de pe pamintul asta...

  8. Mircea Popescu`s avatar
    8
    Mircea Popescu 
    Tuesday, 9 February 2010

    Nu se poace, ca s-ar debalansa.

Add your cents! »
    If this is your first comment, it will wait to be approved. This usually takes a few hours. Subsequent comments are not delayed.