Iar chestia cu "se poate" comite o antropomorfizare a lumii nu neaparat subtila cat orbeasca. Fotonul nu poate nimic. Fotonul doar face. Ceea ce face el e descris de-o functie de probabilitate. A carei derivare ne da traiectoria luminii. Pam-pam. Nu exista nici un fel de alegere acolo.

Nae Ionescu a trasat destul de bine problema misticii, ca o alternativa de manuire a realitati. O alternativa la stiinta desigur. Si cumva legat de problema misticii a analizat fenomenul religios foarte atent intr-un curs.

Apropo de a 785-a oara de care vorbeati o intrebare: ce e stiinta? Vezi ca a rasarit soarele alaltaieri, vezi ca a rasarit ieri, vezi ca a rasarit azi si propui teoria ca va rasari in fiecare zi la intervale aproximativ egale. Si se demonstreaza ca da, va rasari si maine si tragi concluzia ca teoria e adevarata si o transformi in lege. Nu mi se pare prea solida metoda. De unde ai tu certitudinea ca soarele intr-adevar va rasari maine? Stiinta e intr-un fel relativa.

DAR.

Uite ce zice Feynman intr-un curs: se stiu regulile dupa care lumina parcurge un drum in caz de reflexie. Unghiul de incidenta e egal cu unghiul de refractie. Nimic mai fals! zice Feynman. Statistic vorbind e cel mai probabil ca un foton sa urmeze acest drum, dar exista si probabilitatea (infima desigur) ca fotonul sa o ia pe unde vrea el. (cu distributia de probabilitate de rigoare pentru diferitele drumuri)

Cu alte cuvinte in "realitate" se poate intampla orice. Orice e posibil cu o anumita probabilitate.

Cat despre mistica, e cautarea lui Dumnezeu si gasirea lui prin revelatie, odata cu care are loc si o cunoastere a lumii "pe dinauntru", dinspre esenta lucrurilor, spre deosebire de "pe dinafara", empiric, cum o propune stiinta.

Ar mai fi lucruri de zis, dar nu stiu daca le pot insira pe-aici...