1. Nu cred ca legea respectiva este coerenta cu legile statului, si mai ales cu legile despre cum trebuie sa fie legile statului (de ex, constitutia), si ca atare, e la fel de mult lege cum e orice prostie aleasa aleatoriu.

2. Daca s-ar ajunge la situatia in care legea respectiva ar fi coerenta cu legile statului, si acceptata ca atare, eu nu pot face parte din el.

Oferta pe care ti-o face societatea e urmatoarea : Sau publici, si in conformitate cu conceptul de copyright, ai dreptul sa controlezi exploatarea comerciala a operei tale, dar nu ai dreptul sa impiedici citarea ei, ori parodierea ei, sau nu publici. Nu se va face un cod special pentru tine, cum nu se va face un cod special pentru mastodontii de prin Parlament care au fix aceleasi probleme la ora actuala.

Viata privata, proprietatea privata, ADN-ul, scl sunt chestii reale.

Statul, piata publica, legile, scl sunt chestii conventionale.

Existenta unor reprezentari ale primelor in cadrul ultimelor nu poate surveni decat unui act intentional al proprietarului lor real.

Deci, oamenii sunt parte din stat doar daca vor sa fie cetateni, creatiile lor se regasesc in spatiul public doar daca ei vor sa le publice, ADN-ul se regaseste in pasaport doar daca posesorul doreste lucrul asta.

Ca atare, daca tu nu vrei sa fi cetatean al Romaniei, iti depui frumos cetatenia si te duci in treaba-ti. Daca nu vrei sa-ti citeasca/vada/foloseasca altii opera, n-o publici, si asa mai departe.

Odata ce esti cetatean, odata ce ai publicat, legile, si conventiile respectivelor spatii se aplica reprezentarii ce astfel ti-ai creat-o. Ele nu se aplica cu forta, ci prin conventie, o conventie la care si tu ai subscris. Sigur, la un moment dat se poate sa nu-ti placa foarte mult felul in care decurge chestiunea asta, dar e riscul implicit la care te expui iesind inspre oameni.