Comments on: Euler

By: Mircea Popescu

Mircea Popescu — Tue, 22 Dec 2009 11:50:15 +0000

Orice teorema demna de-acest nume se gaseste dincolo de absurd :D

Welcome aboard matey.

By: dAImon

dAImon — Tue, 22 Dec 2009 11:45:24 +0000

Popescule, cre'ca esti singuru' care a reusit sa faca matematica sa-mi para atragatoare, asta cu ajutorul lui [spyked]. Gen, ai zis ca matematica ii un spatiu abstract, and I do love abstract stuff. Bonus momentele cand teoremele noi par absurde de-a dreptul prin comparatie cu vechea knowledge base.

Congrats, kinda.

By: Catalin

Catalin — Tue, 22 Dec 2009 11:05:23 +0000

M-ai prins ca nu am citit cu atentie, recunosc. Dar nu am aplicat formula mecanic - pur si simplu mi s-a parut ceva in neregula cu rezultatul respectiv, intrucat cand eram mai mic imi placea sa fac calcule sau sa retin valori pentru chestii mai mult sau mai putin relevante.
4950 didn't sound familiar, pur si simplu. :)

By: Mircea Popescu

Mircea Popescu — Tue, 22 Dec 2009 09:51:48 +0000

@Flaviu L. Comănescu-Balla Asta din ciclul bun ii vinu', da' naspa-i dimineata de dupa ?

Oricum, problema e ca "ridicarea la putere" e un concept, nu o operatie. Tot asa cum suma numerelor pana la x e un concept, nu o operatie. Abordarea ei ca operatie e exact motivul pentru care v-ati prins urechile in 5050. Si daca-mi este permis sa-l parafrazez pe punctu' G al matematicii, cei ce cred ca matematica e o suita de operatii n-o vor intelege niciodata (fiind defapt indistinctibili de masinile de calcul, si mult mai bine echipati pentru a citi carti de bucate).

@skythes Sunt bineinteles si cei care-si reprezinta "studierea" ca operatie. Nici ea nu-i :) Vezi supra.

Problema cu i este ca-i abstractiune matematica pura, fara nici un referent "real". Ecuatiile lui au proprietatea de a-i desparti pe cei ce pot trai intr-o lume abstracta de cei ce-o pot doar vizita.

By: spyked

spyked — Tue, 22 Dec 2009 08:32:16 +0000

Na, așa e, poate m-am raportat prea mult la prezent. Cert e că dacă stai prea mult să studiezi un (sub)domeniu standardizat într-o știință, fie că-i ea matematică sau fizică sau altceva, îți creezi câteva preconcepții, iar la un moment dat creierului o să îi fie mult mai lejer să accepte formalismul impus de acel (sub)domeniu decât să își pună întrebări. Vorba aia, cine era el Planck să creadă că energia se distribuie în cuante. Chiar și pentru el, treaba asta a fost ca o găleată de apă rece turnată peste față. O abordare intuitivă însă va oferi un insight mult mai bun asupra problemei, la fel ca și în cazul lui Euler. În mod ironic, pe ei nu-i motiva nimeni cu un milion de dolari să rezolve P vs NP-urile lor de atunci. Problema-i că mulți îți sar în cap atunci când le spui că matematica e o artă cum e și muzica.

Și chiar și așa, între cele două metode de abordare pentru învățat (citit cărți vs încercarea de a reinventa roata) e bine să existe un echilibru, deoarece cunoștințele alea standardizate pot oferi un punct de plecare pentru altceva.

@Flaviu L. Comănescu-Balla Ridicarea la putere e cum e, dar ce te faci când funcția aia (e ridicat la x) vine reprezentată ca o sumă infinită? Oamenii ăștia și-au permis să facă multe nebunii peste numerele complexe. :) Și când te mai gândești și că atunci când îl ridici pe e la o putere reală, lucrezi de fapt într-un spațiu în care cos și sin au argumente complexe, zău că durerea de cap e inevitabilă.